Pana cand moartea…pardon..VIATA ne va desparti

fff52678657e1bb50ff82ac196285bc1

Incep să cred că oamenii cei mai fericiţi în relaţii sunt cei care ştiu când să plece, când să închidă o uşa ca să facă loc unei noi uşi.

Am urmărit ani de zile cupluri, poveşti de dragoste, încercând să aflul secretul lonegivitatii în cuplu, al acelor perechi care rămân până imbratranesc cu zâmbetul pe buze. Visam la acea iubire de tipul  “până când moartea ne va despărţi”. Tipic oricărei fete romantice în căutarea adevăratei iubiri.

Dar la un moment dat am realizat că mai important decât a îmbătrâni alaturi de primul sot şi a nu avea la activ o lista prea mare de fosti e…să fii fericit: singur, cu un partener sau cu al 7 lea partener. Suntem atât de diferiţi încât nu exista retete ale fericirii aplicabile pentru toata lumea. Unii vor rămâne cu primul lor partener, alţii cu primul soţ, iar alţii poate cu al doilea sau al 3-lea. Mai important decât a te incuia intr-un basm frumos cu pana la adanci batraneti, mai important decat a sarbatori nunta de diamant..e ca atunci cand esti in doi, cel de langa tine sa fie ceea ce ai tu nevoie in acel moment. Cred ca suntem mult prea stresati ca reteta unui cuplu fericit e numarul de ani petrecuti impreuna. Conteaza si cum sunt acei ani. Daca sunt niste ani senini, frumosi, in care evoluezi alaturi de cel de langa tine, sau sunt niste ani in care te lovesti frecvent de diverse incercari. Si chiar si asa, cine zice ca trebuie sa pleci sau sa ramai? Unii se vor simti mai fericiti si impacati cu ei avand un singur partener alaturi de care sa se simta OK…decat zece alaturi de care sa se simta WOW (pe rand, bineinteles).
Dar cred ca nu întotdeauna cei din relaţiile de lungă durata sunt cei mai fericiţi. Mai ales ca traim intr-o tara in care parintii si societatea pun o imensa presiune pe cei tineri sa se casatoreasca si sa reziste stoic orice ar fi, oricat de subreda, nefericita sau poate doar monotona ar fi relatia respectiva. Sa evite conflictele de dragul rezistentei unei casatorii sau a unei relatii. Sa evite cu orice pret acel mare esec: ruptura. Sunt convinsa ca putem insa depasi aceasta mentalitate, daca ne dorim cu adevarat si daca noi insine vom face alte alegeri. Aceea de a ne lua viata in propriile maini, indiferent de ce zic sau cred cei din  jurul nostru.

927f6cccd753ac463a6868c22b6aa61a

Aş schimbă jurămintele de la căsătorie. Aş inlocui “până când MOARTEA ne va despărţi”. Cu “până când VIATA ne va despărţi”, pana cand drumul meu se va separa de al tau, oricand va fi acel moment – intr-un an, doi, cinci, cincizeci sau inca n vieti viitoare. Pentru că dacă îţi zic că te iubesc azi nu înseamnă că te voi iubi restul vieţii. Si asta nu inseamna ca nu te iubesc profund acum, sau ca te iubesc mai putin decat trebuie. Sunt liber să te iubesc cât va fi să fie, cât ne va fi să fie. Şi celălalt la fel. Faptul că am construit ceva împreună nu devine o lege că să nu încerc la un moment dat să construiesc cu altcineva noi lucruri daca noi doi nu mai putem construi ceva frumos. Faptul că avem o familie, o casă, un trecut e ceva minunat, dar nu o condamnare la o eternitate, decat daca acea eternitate este minunata pentru amandoi.

Da, lucrurile sunt mai dificile cand ajungem la practica, dar daca nu incepem sa privim cu seninatate acest curs firesc al vietii, vom risca sa imbatranim in relatii moarte, privind cu invidie la ce traiesc cei din jurul nostru si daruind mai departe copiilor nostri acelasi bagaj emotional, aceeasi frica de a risca si a lua totul de la capat.

Suntem îngrozitor de lipsiţi de libertate când vine vorba de relaţii, de iubire. Totul se bazează pe aşteptări, pe ce e bine de făcut, pe ce fac cei din jurul nostru. O relaţie e un dans şi  cât alegem să dansăm ţine de fiecare în parte şi este de libertatea fiecăruia să aleagă cât vrea. Dacă am făcut un copil, dacă am zis un “te iubesc”, dacă am cumpărat o casă, dacă ne-am căsătorit, dacă s-au cunoscut părinţii, dacă am stat 10 ani împreună sau 30 – toate astea nu trebuie să devină condiţionări ale iubirii.  Dacă ţi-am dat un rinichi nu înseamnă că trebuie să îţi lustruiesc pantofii în fiecare zi.

Nu este egoism, este libertatea de a-ţi urmă propria cale, propriul drum. De a fi stapan pe propia viata. Şi de a iubi liber, nu constrâns. De multe ori se zice că cea care strică o relaţie e căsătoria. E posibil că atunci când simţi presiunea şi  constrângerea unui document asupra ta, undeva un ceas să ticăie disperat că se sufocă. Mai grav e ca intr-o zi s-ar putea sa auzi acel ceas si sa te sperii…

Nu este egoism, este vorba de a-ţi da şansa unei fericiri mai mari decât ceea ce trăieşti, şansa unei experienţe mai potrivite pentru ţine atunci când NU eşti complet împlinit cu ceea ce ai si ai incercat tot ce ai putut. Şi da, este foarte dureros când eşti cel părăsit, cel care rămâi să dansezi singur. Când ţi se închide uşa în nas. Nimeni nu iti poate lua acea durere. Dar cred că exact frica de aceasta experienţă ne face să ne înlănţuim singuri in promisiuni şi legi false. Din cauza acestei frici de a fi trădat, abandonat, neiubit, de a fi parasit pentru un altul/ alta, de a rămâne singur…întreţinem cu toţii nişte credinţe bolnăvicioase asupra relaţiilor.  Că o relaţie terminată e un eşec, o greşeală, că cei doi sigur nu au făcut ceva cum trebuie. Sigur nu au fost atenţi, sigur se putea mai bine, sigur nu erau fericiti de la inceput, sigur că privim cu ochi critici şi de undeva de sus greşelile celorlalţi. Care oare chiar sunt greşeli? Sau sunt doar experienţe de care cei doi au nevoie si pe care deşi pare inconştient, ei singuri au ales să le trăiască.

f81160229f20d0ed92f13da0d0c3097e

De multe ori m-am întrebat dacă e mai bine o viaţă confortabilă pe pilot automat sau o viaţă în care cu bine sau rău, căderi sau înălţări, alegi să te descoperi, să trăieşti. Într-adevăr, e mai riscantă a doua varianta şi cu siguranţă mai predispusă unor suferinţe. Mai ales cand a fi singur sau divortat e privit inca ca un tabuu si in detrimentul unei vieti molatice si sigure. Dar măcar eşti iubit cu adevărat pentru ceea ce eşti şi nu te ascunzi în spatele unor credinţe false, frici, în spatele  incapacităţii de a fi tu, aşa cum eşti tu, necenzurat. Macar ai curajul sa iti oferi noi sanse in viata, in loc sa dai cu banul in fiecare saptamana: daca e o saptamana buna, sau una rea.

Mai trist însă decât faptul că trăim cenzuraţi în doi, e faptul că ne cenzurăm faţă de noi înşine. Ne cenzurăm în doi tocmai ca să nu trecem prin coşmarul unui abandon dar adevărul e că singura relaţie pe care nu ar trebui să o abandonăm niciodată este cea cu noi înşine. În schimb, ceea ce facem este să ne agăţăm de toţi cei din jurul nostru aşteptându-ne de la ei să ne ofere atenţie, iubire, devotament, stabilitate, înţelegere, timp în care noi ne autoabandonam în fiecare zi.

3cf832e3048e1f11d596cd9b55e1e8ea

Relaţiile sunt făcute să dureze atâta timp cât cei doi (amândoi) au nevoie de acea relaţie. Şi fiecare ar trebui să aibă curajul şi libertatea să ia orice drum îşi doreşte, fără să fie învinuit, judecat, pus la zid pentru anii petrecuţi împreună, pentru eforturile nerăsplătite, pentru iubirea dăruită, pentru sutele de jurăminte.  Dacă cel de lângă ţine pleacă (fizic sau doar emoţional), încearcă să te gândeşti…dacă erai tu cel care avea nevoie de un alt drum? Dacă erai tu cel care ar fi trebuit să aleagă între fericire şi complacerea într-o viaţă în care pereţii, oricât ai încercat să îi zugrăveşti, şi-au pierdut culoarea de altădată? Dacă erai tu cel nesigur? Dacă erai tu cel care nu era convins? Sau cel care a încetat să mai iubească? Nu ar fi fost frumos să îţi ofere cineva înţelegerea şi libertatea de alegere în loc să te prindă în colivia de aur datorită unor promisiuni frumoase?

Hai sa privim cu mai putina seriozitate relatiile, iubirea. Ele sunt un joc, nu sunt niste dosare la tribunal. Sa mai renuntam la privirea plina de mila, repros sau spaima cand auzim de un divort sau o despartire. Si sa alegem sa le privim ca pe un nou inceput, nimic mai mult.
Iubeşte ca pentru totdeauna, iubeste fara masuri, crede în promisiuni, jurăminte. Spune-le cu toată fiinţă ta, fara sa iti pese ce va urma, daca veti ramane impreuna sau nu. Let go of control! Visează la suflete pereche, la acel suflet care să te implineasca pe toate nivelele. Nu te mulţumi cu mai puţin. Dar nu îţi crea niciodată o realitate din jurăminte, dintr-o casatorie, dintr-un trecut, oricat de minunat a fost el. Bucură-te de timpul petrecut cu orice fiinţă de lângă tine fără să ai aşteptarea că acea fiinţă să îţi rămână alături o viaţă, o eternitate. Fara sa ai pretentia de la acea fiinta sa iti ofere tot ceea ce ii oferi tu in schimb, nici un gram mai putin.

Şi oricâte experienţe placute sau mai puţin placute ai avut, adu-ţi aminte că zilnic interacţionăm, zilnic creăm relaţii, ne jucăm unii cu ceilalţi. Şi aceste interacţiuni, legături, unele mai serioase, altele mai puţin, unele mai profunde, altele mai superficiale, unele mai triste altele mai fericite, unele care ne dau aripi, altele care ne coboara, TOATE insa ne fac să fim ceea ce suntem noi azi. Zi de zi ne alegem oameni cu care să ne şlefuim, să ne modelăm împreună. Şi aşa vom face până la final. Că e acel suflet pereche lângă noi sau nu,  că am încercat de zeci de ori până ne-am găsit jumatatea, va conta mai puţin. Va conta dacă ne-am respectat cu adevărat jurămintele faţă de noi înşine.

Va conta dacă m-am iubit cu adevărat. Dacă m-am respectat şi mi-am respectat nevoile şi limitele. Dacă mi-am oferit ce aveam nevoie să îmi ofer. Dacă m-am ascultat, dacă mi-am răspuns. Daca mi-am dat timp. Dacă m-am uitat mai mult la mine decât la cei din jur. Dacă am aflat ce îmi doream. Dacă am trăit sau i-am lăsat pe alţii să trăiasca în locul meu. Dacă am ales sau i-am lăsat pe alţii să aleagă pentru mine.
Dacă m-am cunoscut. Daca m-am inteleles. Dacă m-am întâlnit. Dacă m-am oprit să privesc. Chiar si pentru un minut.

Daca ti-a placut citeste si:

de3718cf3098501dbd62bc4730f44cd6

Conflictul. Eu, proiectia mea, trecutul meu. Celalalt, proiectia lui, trecutul lui

De vorba cu mine insami. Pagina lui 2015

pizap.com14204680160181

Cred că anul nou a fost inventat pentru că noi oamenii avem nevoie de noi începuturi si de noi sanse. Anul nou nu reprezintă nimic nici din punct de vedere astrologic, nici al echinoctiilor, nici religios, nici mayas, incas, nici nimic. Este doar un punct de reper stabilit de noi. Şi totuşi ne bucurăm atât de mult de el, ne luăm vacanţe şi sărbătorim până dimineaţă, aruncând cu artificii si îmbrătisându-ne la mijlocul noptii. Ne bucurăm cu familia, prietenii, inventăm tradiţii şi scriem noi poveşti.

Ne bucurăm că putem întoarce o nouă pagină şi zice la revedere unei pagini pe care poate am stat prea mult. Ne bucurăm ca şi când am şterge totul în urma zilei de ieri şi privim încrezători doar viitorul. Lăsăm în spate problemele, dezamăgirile şi dorinţele neîmplinite şi începem să căutăm cu speranţa noi experienţe, oportunităţi. Ca şi când ieri a fost cerul înnorat şi azi începe să strălucească soarele. Uităm de momentele proaste, de cei care ne-au supărat, întristat şi parcă suntem mai curioşi să descoperim noi oameni şi noi întâmplări în viaţa noastră.

pizap.com14204678996941
Ne punem noi dorinţe şi ne stabilim noi destinaţii în viaţă. Lăsăm acceleratul şi ne urcăm în InterCity.

Anul nou, cu toate că nu are absolut nimic spiritual în el, e dovadă supremă că noi oamenii suntem cei care putem modela orice energie si transforma in ceva spiritual orice ne dorim, chiar si o schimbare de an. Noi suntem cei care decidem ce e spiritual şi ce nu. Noi alegem de Anul Nou să transformăm o energie veche, stătută, într-o energie nouă, tânăra şi vibrantă. Toţi o simţim. Când începe noul an suntem plini de speranţa şi energie să încercăm lucruri noi, să dăm glas unor dorinţe pe care nu îndrăzneam să le împlinim, să ne comportăm altfel şi să lăsăm o masca mai veche pentru una mai nouă.

Cred că avem nevoie de aşa ceva. De noi începuturi. Noi resetări. Noi şanse. La o nouă iubire, la noi prieteni, noi proiecte, noi călătorii, noi joburi sau pur şi simplu noul pe care îl respiri, chiar dacă în jurul tău totul e neschimbat. Poate noul e in tine. La transformare. La încheierea lecţiilor din anul trecut. Mici, mărunte sau mai mari, fiecare an vine cu lecţii. Unele mai uşoare, unele mai dificile. Dar e plăcut să le spui pa şi să faci loc altora. E plăcut să îţi deschizi inima către noi încercări, noi zile cu soare sau fără soare. E o acceptare a vieţii, o dovadă a iubirii pe care o avem faţă de ea, viaţa. Căci oricât de mult ne-ar intrista ceea ce trăim, oricâti ne-ar dezamăgi în drumul nostru, tot e minunat să o iei de la capăt, pe acelasi drum sau pe unul nou. Şi poţi face aşa în fiecare an. Să o iei de la capăt. Avem nevoie de noi începuturi şi iertări a ceea ce a fost. În primul rând faţă de noi.

Alegem să iertăm tot ceea ce am trăit în anul trecut şi să punem forţă în ceea ce vom primi. Alegem sa iertam ca am fost prea rai sau prea naivi. Ca am tradat sau am fost tradati. Ca am dezamagit sau am fost dezamagiti. Ca am fost stupizi sau i-am privit pe altii ca fiind stupizi. Ca am facut sa suferim pe altii sau i-am lasat noi sa ne faca sa suferim. Ca am ales ceva ce nu ne mai place. Ca am facut alegeri pe care acum vrem sa le schimbam. Ca am alergat dupa oameni si experiente care nu ne sunt de folos. Ca nu am implinit tot ceea ce ne-am dorit. Ca nu ne-am zbatut indeajuns. Ca am imbatranit. Ca a trecut timpul prea repede. Ca inca..ne simtim singuri cu noi. Ca am crezut in idei care acum nu ne mai reprezinta. Ca am crezut in oameni care acum sunt pe alte drumuri. Ca am lasat usi deschise unde trebuiau sa fie inchise. Ca am tacut cand trebuia sa vorbim si am vorbit prea mult cand trebuia sa tacem. Ca am gresit, voit sau nevoit. Fata de noi in primul rand. Si cu toate astea, am avut puterea sa iertam pe cativa care ne-au ranit, sa le zambim unora care ne-au privit dispretuitor, sa ne deschidem sufletul in fata unui prieten, sa ajutam pe cineva care are nevoie de un sprijin, sa avem rabdare cu ai nostri parinti sau copii, sa facem o fapta buna, sa daruim, sa incercam, sa reusim, sa ne bucuram, sa ne jucam, sa visam, sa radem, sa ne descoperim, sa iubim. Dar mai ales, sa o luam de la capat.

Şi, cam asta e viaţa. Un perpetuum continuu de lecţii, întâmplări şi experienţe care ne şlefuiesc şi ne modelează.  Şi acum primim cu drag un nou an de fluturi, cerneală şi cretă. Alergi după un nou val de gaze şi nori. Te pierzi în noi poveşti. Te scufunzi în vise cu mentă şi piper. Şi suferi. Şi razi. Şi plângi. Şi te încrunţi. Şi renasti. Şi coborî. Şi urci. Şi te arunci. Şi te aşezi blând. Şi curgi. Şi te striveşti. Şi te regăseşti. Şi aduni. Şi te aduni. Printe fluturi. Printre nori. Printre gaze şi cretă colorată. Printre baloane de săpun şi umbrele cu buline.

pizap.com14204681155562
Magia unui an nou. Aceea de a culege tot ce ai strâns un an întreg, de a închide într-o pagină, nici un rând mai mult, şi de a întoarce pagina. O mare cucerire: curajul şi detaşarea de a întoarce pagina şi a începe să scrii una nouă.

E aşa minunat cum pagina cea nouă se uită la mine. Goală. Fără nici un cuvânt. Şi pot pune orice pe ea. Poate noi prieteni. Poate o eu mai puternică. Poate o eu mai războinică sau o eu mai blanda. Sau poate o relaţie şi mai frumoasă si profundă cu cel de lângă mine. Poate un nou hobby. Un nou proiect. Un nou vis. Sau poate doar aleg să uit tot ceea ce m-a dazamăgit în anul trecut, să trag bine aer în piept şi să privesc în viitor fără frică, fără tristeţe, doar cu bucurie şi speranţa.

Anul nou m-a găsit undeva departe de agitaţia oraşelor si a zonelor turistice, într-un infinit de zăpadă. Oriunde priveam, era alb. Nu vedeai bine unde se termină cerul şi unde începe pământul. Şi totul era îngheţat. Alb, strălucitor şi rece. Dar viu. Incredibil de viu. Si pulsa de o tăcere uimitoare. Şi m-am simţit exact ca în faţa acelei pagini albe. Şi am realizat că pagina e intotdeauna vie, pulsand în aşteptarea mea să îi modelez viaţa, cursul, magia. Să îi pictez culorile şi să dau glas sunetelor. Să îi încălzesc bătăile şi să las să îi curgă liniile, punctele, rotunjimile si spatiile. Poate asta e miracolul noului inceput. Nu e lipsa vietii, nu e nimicul pe care pui straturi peste straturi. E ceva viu, doar nemodelat, neumplut. Asta  e inceputul. Viata in starea ei fara forma, energia fara spatii, umpluturi, care isi asteapta magicianul sa sufle peste ea…

Tu ce scrii pe pagina ta azi? Si ce scrii pe pagina celor din jurul tau?

Draga Moş Craciun…

b170f423abd1d3cdf07eb728c4aff53c

Dragă Moş Crăciun,

Nu ţin minte dacă am mai scris o scrisoare către tine vreodată. Poate când eram mică mică şi nu îmi aduc aminte. Poate am cerut o dată, demult o păpuşă Barbie care nu a mai venit şi poate m-am supărat pe ţine că nu împlineşti dorinţele mele. Şi poate am încetat să mai cred în tine. Poate am încetat să mai cred în poveşti cu zane şi dorinţe împlinite.

M-am gândit după mulţi ani să te “iert” Moşule şi să te las să reumpli inima mea cu magie şi încredere în vise, dorinţe şi oameni.

De data asta nu o să mai cer o Barbie, ca poate nu te pricepi la jucarii. De data asta o să îţi cer altfel de jucării, tot ce nu am îndrăznit să cer ani de-a rândul, convinsă că nu merit sau că nu pot.

În primul rând Moşule, îţi mulţumesc pentru toate darurile primite pe care nu am ştiut să le primesc şi m-am minţit că nu primesc nimic, m-am făcut că nu văd. Aşa că te rog anul acesta să îmi aduci nişte ochelari magici  prin care să văd bine ceea ce primesc de la viaţă şi cei din jurul meu şi să pot să mă bucur, să apreciez, dar mai ales – să primesc cu bratele deschise şi să îmbrăţişez.

După, te rog să îmi aduci o foarfeca magică să pot rupe toate corzile care le-am creat în jurul meu şi care mă ţin să mă exprim aşa cum sunt, să spun ceea ce îmi doresc celor din jur, să fiu simply me, cu bune şi rele şi să mă iubesc…nu un pic…să mă iubesc la nebunie exact aşa cum sunt.

Te rog Moşule să îmi dai o coarda fermecată să încep să mă joc şi să mă bucur de viaţă. Pentru că poate o parte din mine nu şi-a permis niciodată să se joace cu adevărat, fiind prea ocupată să fie serioasă, să aibă un viitor si sa aiba grija de familie. Aş vrea Moşule să mă prostesc şi să mă joc cu inocenta copilului pierdut din mine.

340ef29809f8d3f36cd302bddc6b79f3

Şi dacă tot îmi dai o coarda, te rog Moşule să îmi dai şi nişte parteneri de joacă, ca să nu mă joc singură. Fiindcă vreau să învăţ să mă joc cu ceilalţi şi să mă bucur de fiecare persoană pe care o întâlnesc. Să pot crea jocuri cu ceilalţi şi veselie. Şi când un joc se termină, să ne luăm la revedere ştiind că ne vom mai întâlni şi la alte jocuri viitoare. Sau când nu îmi place un joc, să zic, nu să tac cum fac uneori suferind în tăcere şi acceptând jocuri care nu îmi plac de frică să nu jignesc, rănesc, sau că voi rămâne singură. Pentru că Moşule, dacă îmi dai o coarda magică, ştiu că întodeauna va apărea un partener magic la celălalt capăt de coarda.

Te rog Moşule să îmi aduci şi nişte ciocolată  fermecată să mă mai îndulcească, să nu mai iau personal tot ceea ce fac, zic cei din jurul meu. Să iau ciocolata aceea fermecată de fiecare dată când mă mai amărăşte ceva sau cineva. De fiecare dată când mai ţipă cineva la mine, când mai îmi trânteşte un cuvânt mai dur, când face o glumă proastă, când încearcă să mă descurajeze sau se uita mai ironic la mine si alegerile mele, oricat de “zen” sau “ne-zen” ar fi ele.

Şi dacă tot aduci nişte ciocolată, te rog şi nişte miere ca să îmi induleasca cuvintele şi să pot exprimă ceea ce cu adevărat vreau să exprim. Să nu vorbesc din supărare şi să ştiu să îmi exprim dorinţele şi părerile fără a răni, deranja sau jigni.

Vreau şi un spanac ca la Popeye Marinarul, am văzut eu că devenea puternic. Şi eu Moşule, vreau să devin puternică să îmi pot împlini toate dorinţele şi visele (bine, pe alea care nu mi le implinesi tu direct ).

Te rog Moşule să îmi dai şi nişte acuarele să îmi pictez o viaţă cât mai colorată şi veselă. O viaţă pe care să o trăiesc cu drag, cu încântare, uimire şi împlinire. O viaţă în care să rad mult, să iubesc si mai mult, să mă iubesc, să mă bucur de experiente, expansiune, să încerc tot ce îmi doresc să încerc: gusturi, sunete, incercari, provocări, linişte, echilibru, încântare, extaz, emoţie, speranţa, visare. O să pictez cu acuarelele de la tine moşule o viaţă colorată, vie şi vibrantă. Şi când viaţa o să fie mai gri, o să pictez măcar o linie colorată, cât să nu uit că am o inima plină de culori, iubire şi speranţa.

63dc4f89380101541a1a116e775d66ca

Moşule, acum te rog să îmi dai o sămânţa fermecată. O sămânţa pe care să o plantez în acest Pământ minunat în care trăim şi pe care il folosim dupa bunul nostru plac. Un Pământ poluat, furat de resursele pe care le are, ale cărui paduri sunt tăiate pentru “evoluţia” noastră, a cărui ape sunt murdărite si inecate in deseuri. Un pământ organic pe care miliarde de oameni şi-l doresc un Pământ chimic. Vreau o sămânţa care să il hraneasca şi să îi aducă aminte că e un Pământ iubit, căruia îi suntem foarte recunoscători pentru casa care ne-o oferă, dar mai ales pentru imensa frumuseţe care ne-o dăruieşte zi de zi.  Ţi-aş cere Moşule să mai presari nişte praf din acela de stele ca oamenii să simtă viaţa pe care o simt eu în acest Pământ. În fiecare munte, rădăcina, rau, deal sau mare…în fiecare pulsează viaţă, la fel ca in noi.

pizap.com14175322274842

Te mai rog Moşule să presari nişte praf de stele peste noi oamenii, să fim mai puţin agresivi între noi, cu noi şi cu cei de lângă noi. Să fim mai puţin nervoşi, cinici, razbunatori şi necruţători. Să nu mai răspundem cu violentă la violentă. Să fim mai blânzi, să începem să avem rotunjimi în loc de colţuri. De la cele mai mărunte gesturi, de la ora 9 dimineaţă când ne enervează cineva în trafic, la birou cand ne varsam nervii in stanga si dreapta, la colegii incruntati şi până începem şi huiduim diverse naţionalităţi, grupuri şi persoane în numele dreptăţii  al parerilor personale. De la noi cei din tarile civilizate care credem ca suntem corecti si evoluati calcand in stanga si in dreapta peste cine ne enerveaza si pana la cei din Africa, Irak, Syria, Gaza, Mexic si multe alte locuri mai nefericite ca ale noastre.

i3hF4dt

Şi acum Moşule, te rog să te duci la toţi cei care am uitat de tine şi să le redai magia. Să le dai putere celor care au nevoie de putere în momente dificile, speranţa celor care nu îşi găsesc drumul, curaj celor care se simt slabi, aripi celor care au nevoie să zboare, iubire celor care se simt singuri şi veselie celor care sunt serioşi. Dar să le arăţi tuturor că toate aceste daruri erau în ei, doar că nu reuşeau să le găsească.

O să te rog Moşule însă să le aduci şi mâncare celor care au nevoie de ea, apă celor însetaţi şi căldură celor înfriguraţi. Noi suntem uneori prea ocupaţi să reuşim să ne gândim la toti. Nu o facem cu rautate Mosule, suntem si noi tristi, raniti si pierduti cateodata. Poate reuşeşti tu, Moşule sa ii ajuti pe cei flamanzi, insetati si infrigurati. Şi poate mai presari nişte praf de stele şi atunci când  visam la tot felul de minunatii materiale, o să ne oprim un pic şi vom mulţumi pentru tot ceea ce noi avem, şi alţii nu şi le vom trimite un gând bun şi pozitiv tuturor care ca şi noi au cerut, dar au fost un pic mai puţin norocoşi.

Capture 1

Şi te mai rog Moşule să iei toate gândurile mele bune (doar pe cele bune, pe cele mai ne-bune lasă-le unde sunt) şi trimite-le către toţi cei pe care îi iubesc dar nu le-am zis niciodată. Că nah…nu se face, eşti ciudat să îţi exprimi aşa liber sentimentele. Poate nici mamei nu ii zic. Si ar trebui. Poate le-am trimis articole care mă inspiră, le-am dăruit cărţi, desene, o prăjitură, o îmbrăţişare, o vorba bună, un zambet, un sfat (mai potrivit sau mai puţin nepotrivit). Aşa am ştiut eu să îmi exprim dragostea, dar dacă nu au simţit-o, te rog să le-o trimiti alături de cadourile tale. Te rog să le aduci aminte si să imi aduci aminte că Love is All we Need si că luna asta magică este magică pentru că ne aducem aminte de iubire…

027df17311fb638f708e165ed2977739

Cu drag,
Toţi cei care avem nevoie de tine!

Daca ţi-a placut, vezi si:

https://melangemix.wordpress.com/2014/05/21/am-plantat-un-vis-barbatul-meu-perfect/

Am plantat un vis. Barbatul meu perfect

https://melangemix.wordpress.com/2013/12/18/de-vorba-cu-mine-insami-legamant-la-30-de-ani/

Legamant la 30 de ani

https://melangemix.wordpress.com/2014/03/17/de-vorba-cu-mine-insami-suntem-toti-copaci-unii-stiu-altii-nu/

Suntem toti copaci

Conflictul. Eu, proiectia mea, trecutul meu. Celalalt, proiectia lui, trecutul lui

de3718cf3098501dbd62bc4730f44cd6

Unul din subiectele mele preferate sunt proiectiile. Cred ca la baza oricarei relatii reusite, de iubire, prietenie, job – stau aceste proiectii si cat de mult retraim trecutul si copilaria. Am mai scris despre ele, dar mi se pare un subiect de care nu m-as mai plictisi, mai ales ca e ceva ce facem zilnic. Si mai cu seama, facem in relatii. De curand am fost la un curs de comunicare in cuplu, foarte dragut si as putea zice folositor, doar daca intelegi si partea de proiectie pe care o aduci cu tine in relatie si nu te limitezi doar la a urma atent niste reguli de limbaj constructiv. Altfel, comunicarea ramane un subiect de natura unei ambasade. Stiti intalnirile acelea cand Continue reading

Am plantat un vis. Barbatul meu “perfect”

tumblr_m46k7xF4AA1r5u9s9o1_400_large

Daca arunci o dorinta arzatoare, profunda si venita din inima, in univers, se va implini. Am o propunere pentru toate femeile singure si care spera sa isi gaseasca jumatatea. Le propun sa viseze. Sa viseze la cel iubit, dar fara sa cada in lamentarea ca el nu apare. Sa viseze fara sa verifice fiecare barbat intalnit daca e cel dorit. Doar sa arunce acel vis in univers si sa lase visul sa apara cand este momentul potrivit. Sa multumeasca universului ca el va aparea si sa creada in acel vis.

Sa nu creezi insa un vis prea strict, prea rigid, cu prea multe reguli si valori materiale. Pentru ca visele vin doar din inima si inima nu stie de reguli, bani si limitari. Viseaza un suflet, nu un Continue reading

Nunta verde

Anda-si-Paul-1686De-a lungul tineretii mele am visat ca orice fata propria nunta. Am observat ca usor usor de-a lungul timpului mi-am schimbat tot timpul ideea despre ea. Nunta s-a modulat in functie de cum am crescut, cum m-am dezvoltat ca adult si ca femeie in ultimul rand. Cred ca e foarte interesant daca vreau sa ma analizez pe mine, sa ma uit la ce nunta mi-am dorit. Am inceput ca si vis de la nunta de printesa, am trecut prin nunta care impresioneaza toti invitatii, nunta cea mai cea, nunta stilata, nunta shabby chic…si am ajuns in sfarsit la nunta “mea”. Povestea de azi insa nu e despre nunta mea, ci despre cateva idei pe care le am despre nunta…acum, ca femeia de azi, despre cum nunta ne reflecta ca persoane si ca si cuplu, dar mai ales, despre nunta unor prieteni foarte dragi care mi s-a parut o idee minunata pentru cei care vor sa se inspire. Continue reading

De vorba cu mine insami. Drumul spre intimitatea in doi nu trece numai prin pat

tumblr_l3njbsx7yV1qzzfgmo1_r1_500_largeIntr-o zi il intalnim pe EL. La servici, la o iesire cu prietenii, la o cafea, in club sau pur si simplu pe strada. Incep tatonarile usoare, fluturasii se inmultesc in stomac, facem dragoste zi de zi si descoperim ca si o frunza de pe jos ne face fericiti. Stam impreuna cu orele de vorba sau privind peretii si orice noua descoperire ni se pare incantatoare in imperfectiunea ei.

El ni se pare cel mai cel. Cel mai frumos, cel mai deosebit, cel mai potrivit pentru noi si cu siguranta de neinlocuit. Dupa o vreme apar si micile certuri, dar trec usor ca suntem tineri si ne iubim. Ne mutam impreuna si incepem sa cladim un viitor impreuna. Asteptam cererea. El asteapta momentul. Continue reading

De vorba cu mine insami: Cearta pentru supa de pui

f5be2bebd7d3adc644fe770b9d83a960Cati dintre noi nu ne-am certat, amenintat cu despartirea, divortul si orice am putut pentru unele dintre cele mai stupide motive din lume? Pe moment ni se pareau niste motive dramatice, de viata si moarte, cu toate ca din afara pareau complet absurde. Pentru ca ai lasat farfuriile nespalate, ai uitat sa duci gunoiul sau te-ai uitat intr-un fel ciudat, te-ai rastit, ai reprosat, ai zis cuvantul nepotrivit la momentul nepotrivit sau nu ai facut o supa de pui. Cate dintre aceste mici pretexte nu s-au transformat in certuri dureroase si sufocante, de cele mai multe ori terminate cu plansete si Continue reading

De vorba cu mine insami: Cand traim in doi

tumblr_lyzkf96Vyg1rophvuo1_500_largeIubesc cat de speciala e fiecare poveste de dragoste. Cat de unic e fiecare cuplu. E o creatie minunata, e o creatie a ei si a lui, doi oameni care pot fi cat se poate de diferiti, de asemanatori, dar niciodata la fel. Intr-un cuplu cream. Unii creaza magie, romantism, altii creaza prietenie si intelegere, altii munca in echipa si incredere. Unii creaza pentru cativa ani, creaza timp de o viata. Nu conteaza atat de mult ce cream cat si actul in sine. Toti cream ce avem nevoie. Da, unii ne cream drame si lectii de viata in timp ce altii isi creaza fericirea. Continue reading