Locul unde iti poti lasa “bagajele” de care nu ai nevoie: Fundatica

pizap.com14047269010701

Acum cativa ani eram innebunita sa bifez cat mai multe destinatii, aveam o pofta de nestapanit sa vad cat mai multe orase si locuri noi. Visam la itinerarii prin Andaluzia, Toscana, sudul Frantei, zidul Chinei, ciresii din Japonia, oraselele pitoresti ale Germaniei, road tripuri cu masina prin Croatia si Muntenegru, insulele grecesti, jungla amazoniana, Nepal, Peru, Mexic, Thailanda…lumea mi se parea o carte mare de povesti de descoperit. Si inca mi se pare, dar am schimbat foarte mult notiunea de vacanta. Inainte vacantele erau doar vacante de descoperit noi locatii, de minunat, de incercat noi gusturi. Erau vacante pentru cele 5 simturi, in special pentru simtul vazului. Ma imbatam cu orice nou colt de strada descoperit si ajungeam obosita moarta la hotel, cu entuziasmul pregatit pentru ziua urmatoare. Sunt o calatoare si intotdeauna ma voi simti mai bine sa fiu pe drumuri, decat sa stau intr-un singur loc. Insa, intre timp, gama de vacante s-a mai schimbat. Acum nu mai vreau vacante de Cristofor Columb, ci vreau vacante in care sa pot sta cu mine. Si asta nu pot face oriunde, pentru ca nu pot sta cu mine cand sunt plecata de dimineata pana seara sa vizitez, cand bat strazile si ma indop cu inghetata si alte minunatii.

Eu stau cu mine in mijlocul naturii si cu stomacul…mai gol (a se citi mai usor). O natura mai izolata, mai salbatica. Poate fi o plaja izolata la fel de bine ca un varf de munte sau o padure. Important e factorul izolarii si a lipsei oamenilor. Asa ca am pus povestile cu orase in cui, si doar le mai scot din cand in cand la rasfoit. A descoperi restul lumii s-a transformat in a ma descoperi pe mine. Itinerariile pe care le studiam cu saptamanile au devenit mijloc in loc de scop. Iar ritmul galopant s-a transformat in pas molcom si asezat.

In Romania, e greu sa gasesti destinatii izolate, mai ales aproape de Bucuresti. Si mai ales, la un pret decent. Probabil cortul ar fi singura solutie spre asa ceva, dar pe ici pe colo se mai gaseste cate o pensiune draguta in the middle of “almost” nowhere. In Romania, targetul pensiunilor sunt grupurile mari iesite la distractie cu muzica de la tare spre maxim si infulecat ospaturi cu mese incarcate de retete traditionale. Cei mai modesti si cautatori de liniste cauta locuri de amplasat cortul, isi iau bocancii de drumetie si se avanta inspre paduri. Sau mai au norocul cu cate o pensiune mai retrasa unde vin tot dintre ciudatii ca mine, care de dimineata pana seara umbla hai hui pe dealuri si seara nu ar strica-o cu vreo muzica zgomotoasa.

pizap.com1404728145283123232

Noua mea destinatie preferata e Fundatica. Departe de agitatia din Bran, Moeciu, Valea Prahovei (locuri in care e aproape imposibil sa te bucuri doar tu cu tine, ci mai degraba te “bucuri” tu cu inca 100 printre tipete, fum de mititei si muzica, asta daca ai noroc sa nu fie manele), pe un drum pe care abia urci cu masina, mi-am gasit un mic paradis. Coline blande, sa tot umblii hai hui pe ele, poenite pline cu flori tocmai bune de citit o carte, cate o casa ratacita pe ici colo si talangile vacilor e tot ce am nevoie. Pitoresc e cuvantul perfect pentru a descrie locul. Nu m-as duce intr-un grup mare de prieteni acolo, pentru ca nu e un loc in care sa vreau sa stau la taclale si sa fac gratare. E un loc in care sa stau eu cu mine, sa imi recapat energia, sa ma debarasez de gandurile grele, sa las acolo toate bagajele de care nu am nevoie. Hmmm..chiar asa as numi Fundatica – locul unde sa lasi bagajele de care nu ai nevoie! 🙂

pizap.com1404721 pizap.com 1212

Chiar si Fundatica, oricat de “infundata” ar fi, are si ea destule case si pensiuni. Dar am reusit sa gasesc una din pensiunile izolate, chiar la capatul unui drum, construita de un cuplu din Constanta, care a descis sa lase marea si orasul si sa se mute la munte. S-au indragostit de Fundatica si au deschis Sleaul Mandrului. Pentru nivelul de izolare, liniste, priveliste si confort care il ofera, eu zic ca pensiunea sta bine spre foarte bine. Pentru mine e chiar foarte bine.

Eu vad pensiunea asta ca locul perfect pentru un workhop de yoga, meditatie, pictura (sau orice alta activitate creativa)  – sau doar de drumetie. De altfel am inteles ca in august au o tabara de tai chi organizata la ei. Ei, asta numesc eu vacanta. l-as lua de o aripa pe al meu iubit si i-as zice..e timpul sa mai facem si ceva pentru noi. Sa ne mai si “hranim” un pic. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc :P.

pizap.com14047273661161

Unt si paine home made.

pizap.com 03

pizap.com14047274719831

Pensiunea ca pensiunea, dar imprejurimile sunt atat de frumoase incat ramai privind la ce e in jur si uiti de tot. De ceas, de griji, de suparari, de birou. Asta as numi eu vacante tratament. Un tratament de care toti avem nevoie cand zilele iti sunt ocupate numai cu orele de la birou, cumparaturi, curatenie, gatit, iesiri cu prieteni, TV. Cand mai ramane timp si pentru noi? Pentru a asculta linistea din noi. Am zis la un moment dat ca o sa fac in fiecare seara macar 15 minute de meditatie. Si am realizat ca e greu in timpul saptamanii sa iti invingi oboseala, lipsa de chef cand ajungi acasa pentru a crea atmosfera de care ai nevoie pentru o meditatie si mai ales sa lasi orice alta activitate mai “atractiva” pentru cele 15 minute de stat cu tine. Asta e paradoxul statului cu tine: niciodata nu ai chef de asta, dar o data ce reusesti intodeauna te intrebi de ce nu faci asta mai des…Asa fac eu dupa fiecare meditatie. Jur ca de maine fac zilnic si cand vine seara urmatoare ma trantesc lenesa pe canapea.

Si aici vine rolul acestor vacante – sunt vacante in care eu simt ca refaci acea legatura cu tine pe care o cam pierzi si nu o ingrijesti in timpul saptamanii ocupate, a weekendurilor pline de activitati. Acea legatura care ne face sa ne simtim puternici si sa nu mai depindem de nimic din exterior pentru ca gasim tot ce avem nevoie in noi. Acea sursa de energie din care uitam sa ne hranim si ne trezim plictisiti, obositi si fara chef de viata, cautand diverse activitati interesante ca sa ne revina cheful de viata. Un alt paradox, nu? Cand totul e de fapt in noi, si noi alergam intotdeauna prin vecini. Si oricate carti s-ar scrie despre asta, oricat ai crede, tot nu reusesti sa aplici, pentru ca nu ai niciodata chef si timp de legatura asta cu tine. I do it, you do it, we all do it…Dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam, nu? 🙂

Iar ca bonus, daca esti vorbaret ca mine, un loc ca Fundatica e perfect sa iti potoleasca mintea, gura si nevoia de a debita..diverse…Nu e nevoie de mergi pana la un ashram in India in care sa nu vorbesti, cateva zile la Fundatica sau orice alt loc izolat te ajuta apesi pe butonul de Pauza.

Cocotat pe creasta de mai jos, deasupra vaii…nu cred ca mai ai nevoie de cuvinte.

pizap.com 04

pizap.com1404728471029143434 pizap.com140

pizap.com05 pizap.com14047276406361 pizap.com1404727920792123232

Poenita plina de margarete si flori…perfecta pentru o pauza de citit si un picnic in doi 🙂

pizap.com01

pizap.com04

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s