Am plantat un vis. Barbatul meu “perfect”

tumblr_m46k7xF4AA1r5u9s9o1_400_large

Daca arunci o dorinta arzatoare, profunda si venita din inima, in univers, se va implini. Am o propunere pentru toate femeile singure si care spera sa isi gaseasca jumatatea. Le propun sa viseze. Sa viseze la cel iubit, dar fara sa cada in lamentarea ca el nu apare. Sa viseze fara sa verifice fiecare barbat intalnit daca e cel dorit. Doar sa arunce acel vis in univers si sa lase visul sa apara cand este momentul potrivit. Sa multumeasca universului ca el va aparea si sa creada in acel vis.

Sa nu creezi insa un vis prea strict, prea rigid, cu prea multe reguli si valori materiale. Pentru ca visele vin doar din inima si inima nu stie de reguli, bani si limitari. Viseaza un suflet, nu un personaj! Si chiar daca visezi, sa nu ramai blocata in acel vis, nepermitand unui suflet frumos sa intre in viata ta si alaturi de care poti crea  acel vis. Caci cine stie, poate universul nu a inteles ca el trebuie sa vina deja impachetat cu tot ce ii trebuie si unele vor mai veni si pe parcurs 🙂

Viseaza din suflet, nu din minte. Si nu uita, ca visele se mai pot si schimba, nimic nu e rigid, nici chiar un vis. Permite-ti sa visezi ce are nevoia femeia din tine…azi. Pentru maine, poate vei planta un nou vis sau il vei mai schimba un pic pe cel de azi.

Asta e mesajul meu catre univers. Un mesaj care l-am plantat cu multa incredere, deschidere si curaj!

Barbatul meu ‘perfect’ este:

Un barbat cu care sa pot crea o legatura de la inima la inima, si nu doar de la ego la ego.

E cea mai importanta dintre toate si cea mai grea de atins. O data indeplinita, tot ce e mai jos va veni de la sine. O data atins acest nivel, dispare tot ce inseamna orgoliu personal, cearta, conflict, egoism, nevoia de dreptate, incapatanarea, inchiderea, frigiditatea emotionala, nevoia de control, frica, dependenta. Pierzi multe si castigi un singur lucru: iubirea neconditionata. Pentru mine asta inseamna relatie si o viata petrecuta impreuna, asta e fericirea in cuplu si cheia unei vieti armonioase in doi. Cand esti acolo, nu simti decat iubire care curge si curge, ca si cand e infinita. Si cand mai apar fatete ale egoului, ele nu au putere si se topesc ca niste baloane de sapun; in timp ce de la ego la ego, acele baloane de sapun devin bolovani de piatra ba chiar uneori si bombe nucleare.

safe_image.php

Un barbat alaturi de care sa evoluez (fiecare cu nevoia lui evolutie)

Cred ca evolutia in cuplu este cea mai puternica, mai puternica decat daca o faci de unul singur. De multe ori am scris despre cum cel de langa noi e oglinda perfecta a neincrederilor, golurilor din noi. Si calea cea mai puternica spre a le constientiza si depasi. Cel de langa mine e in acelasi timp cel mai bun prieten al meu si cel mai mare dusman. Multe cupluri se tem cand vad dusmanul. Multe se despart. Dar dusmanul este adevaratul nostru prieten. “Dusmanii” iti sunt cei mai buni prieteni pentru ca daca te uiti cu atentie, in ei vezi tot ce urasti la tine. Si doar constientizand, poti depasi, ierta si intelege. Cuplurile nu scapa de aceasta oglindire.

De exemplu, daca prietenul meu imi spune ca nu am facut ceva cum crede el ca trebuie facut, la mine se activeaza o durere din copilarie, aceea ca mama intotdeuana ma critica si nu faceam nimic bine. Cand aud orice seamana a ‘critica’ e posibil ca rana mea se activeaza. Care ar fi solutia? Sa imi rog partenerul sa aiba grija ce zice ca nu cumva sa sune a critica? Nuuuuu! Solutia e sa imi rezolv aceasta rana si sa nu mai proiectez in el cuvintele mamei. Deci..o noua lectie si o noua sansa de a mai rezolva o rana. Gratie oglinzii din partenerul meu.

Vreau un barbat care sa nu ma limiteze si sa imi ofere toata libertatea si sprijinul de care am nevoie ca fiinta umana sa imi gasesc calea si drumul. Nu vreau un barbat care sa imi arate care este drumul meu sau sa ma convinga sa il iau pe al lui ca e mai bun si mai potrivit pentru mine. Vreau un barbat sa ma tina de mana cat timp pasesc pe drumul meu.

Un barbat care sa nu imi hraneasca frustrarile, rautatile si egoul.

Vreau ca atunci cand vin acasa suparata pe o situatie sau o persoana si incep sa imi povestesc realitatea si dreptatea, de multe ori cu venin, suparare si frustrare, as vrea ca el sa gaseasca calea in a ma asculta fara sa imi hraneasca povestea. Nu vreau sa imi dea dreptate, si nici sa inceapa sa imi critice dur comportamentul. Vreau sa nu puna si el energie alaturi de mine in acea poveste, gandire. Pentru ca eu abia astept ca cineva sa imi dea dreptate, lucru care ma va face sa ma simt bine pe moment. Dar atat. Toti avem nevoie de cineva sa ne zica ca avem dreptate..dar asta nu ne duce nicaieri decat in constructii de povesti si hranirea unor emotii distructive. Vreau un barbat care sa ma ajute sa evoluez, nu sa raman unde sunt. Vreau un barbat alaturi de care sa nu mai creez povesti. Vreau un barbat care sa ma aduca cu picoarele pe pamant si sa nu raman blocata in povestea, adevarul si incapacitatea mea de a vedea si povestea celuilalt.

 

Un barbat care sa vrea sa asculte. Cu inima, nu cu mintea.

Despre ascultat se pot scrie carti si eu inca mai fac eforturi sa imi ascult iubitul fara sa creez povesti si raspunsuri inainte ca el sa isi termine ideile. Vreau un barbat care sa inteleaga cat de important e sa ascultam pe cel de langa si sa putem sa ii intelegem realitatea. Vreau un barbat cu care sa pot discuta, si nu sa purtam monoloage.

eda6560d26439755b90ad7713f630397

Un barbat care sa nu vorbeasca urat despre ceilalti si sa nu ii considere inferiori

Pentru ca acelasi lucru il vreau de la mine. As fugi de un barbat care simte nevoia sa ii denigreze pe altii ca el sa se poata simti cel mai cel sau pe baza insecuritatilor personale. Vreau un barbat care sa creada ca fiecare e asa cum e, cu bune si rele. Nu ma refer sa nu aiba preferinte, si sa ii placa compania unor oameni fata de altii, dar nu vreau ca acel barbat sa judece, sa critice si sa vorbeasca urat despre ceilalti.

Un barbat care nu vine acasa sa isi toarne veninul impotriva sefului, colegilor, oamenilor de pe strada, politicienilor, echipelor de fotbal. Vreau un barbat care sa nu critice prietenii, familia si sa nu critice oamenii, in general.

Vreau un om care sa iubeasca oamenii, nu sa ii urasca si jigeasca.

 

Un barbat liber de prejudecati.

Acum cativa ani buni, intr-o discutie cu iubitul meu il intrebam daca ar fi cu o fata care lucreaza la Mc Donalds (sau ceva asemanator). Si am ramas pe ganduri cand el mi-a raspuns foarte sincer ca da, ce treaba are una cu alta. Pe vremea aceea in capul meu, un barbat ca el trebuia sa fie numai cu o femeie ca ‘mine’, care e ambitioasa, cu un job bine platit, si care vrea un viitor maret si munceste pentru el. Nu mai intru in detalii ce minte de gaina aveam cand credeam ca suntem definiti de joburile, studiile si munca noastra. De altfel, iubitul meu a fost prima persoana care mi-a arata ca poate fi si o alta cale. Asa ca visez la asta, la un barbat care are infinite cai si nu se tine cu dintii de una, ca o gaina ce eram eu la 25 de ani.

Vreau un barbat care nu are nici o prejudecata legata de femei, gay people, oameni ‘grasi’ sau ‘urati’ (lucru care numai mintea noastra l-a definit), diverse nationalitati, diverse stereotipuri..anything that comes to your mind. Vreau un om care nu vede oameni ‘urati’.

Un barbat liber de prejudecati e un om cu adevarat liber!

 

Un barbat care are curajul sa isi arate sufletul, nu masca.

De fapt, fara asta, nici nu stiu care mai e relatia. Vreau un barbat care sa nu incerce sa isi ascunda neincrederile, insecuritatile, tiparele, de frica ca nu mai e barbat in ochii mei, de frica ca nu ar mai fi puternic. Nu vreau sa traiesc cu o masca, vreau sa traiesc cu un om. Nu vreau un ego puternic cu care sa ma falesc in lume, vreau un barbat cu care sa fiu fericita si cu care sa pot construi o relatie si o familie. Atentie ca mastile sunt uneori si de victima si bambi, nu doar de macho man. Iar mama din noi abia asteapta sa aiba grija de un barbat ranit, timorat sau copil. Mastile, oricat de ‘bune’ ar parea, tot masti raman.

Vreau un barbat care sa ma iubeasca pentru cum sunt, asa cum sunt, nu din atasamente, nu pentru ca ii umplu golurile sau ii hranesc dependentele. Nu vreau sa ma iubeasca fiindca il completez sau fiindca ii implinesc lipsurile. Nu vreau acea iubire conditionata, limitata. Vreau expansiune, libertate, explozie de culori. Nu vreau sa ma iubeasca pentru ce am realizat in viata, ci pentru ce am realizat in sufletul meu.

c52f117a46de2deeee116a4cc0ea357b

Un barbat care sa nu mai depinda de parinti (sau macar sa costientizeze cat de important e sa nu mai depinda).

Stiu pe pielea mea cat de importanta e despinderea de parinti si ce limitare o produce in interior cat inca esti fata lu tata sau baiatu mamei. Cred ca multora le e frica sa se desprinda de parinti pentru ca simt ca asa isi tradeaza sau parasesc parintii. Mie nu mi se pare. Insa ce mi se pare e ca numai dezlipindu-te de eticheta de a fi copilul cuiva, poti incepe de devii cu adevarat adult. Cat inca esti copilul mamei, e greu sa te rupi de ceea ce asteapta parintii de la tine, ce au proiectat in tine si sa incepi sa fii tu, pe picioarele tale, cu parerile tale si sa iti construiesti singur viata. Este o diferenta intre a impartasi anumite lucruri parintilor, poate a cere un sfat si altceva sa iti validezi viata cu ei. Uitandu-ma la mine, mi-a fost greu sa fac altfel decat ce ar fi vrut mama de la mine, oricat stiam ca nu sunt de acord, pentru ca undeva in adancul sufletului meu mi-e frica ca tot ea stie mai bine decat mine si simt ca sunt mai safe daca fac ca ea. Doar ca asa nu as ajunge niciodata sa imi traiesc propria viata si sa iau deciziile care ma fac fericita cu adevarat.

Vreau un barbat care sa nu caute aprobarea tatalui, ci sa incerce isi dea singur tot ce are nevoie. Sa isi valideze singur viata si alegerile.

shadows

Un barbat care sa vrea sa lucreze o relatie, nu doar sa se bucure de ea.

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare cuplu se va confrunta cu niste probleme, mai mari sau mai mici. Din ce cred eu, aceste probleme sunt niste conflicte ale unor tipare din copilarie pe care noi inca le purtam. Cand tiparele nu mai sunt compatibile – gen victima si salavatorul si se transforma in ‘incompatibile’, gen victima si agresorul, problemele apar. Si in acest caz, orice problema e ca un bulgare de zapada, care creste creste si din cand in cand explodeaza.

Nu cred ca o relatie buna, cu sanse mari de success e o relatie in care nu apar probleme, eu multumesc tuturor problemelor care au aparut si m-au facut sa fiu iubita care sunt azi si sa am relatia care o am azi. Cred ca o relatie ‘buna’ e o relatie in care aceste probleme se transforma in lectii din care fiecare partener are ceva de invatat. Vreau un barbat care sa poate vedea lectia, nu doar ‘incompatibilitatea’. Vreau un barbat cu care sa pot invata, nu doar certa.

a11d3d1a8e08c01a5817de5307de39d5

Un barbat cu care sa am activitati, pasiuni si valori in comun.

Un barbat cu care sa pot face lucruri impreuna si sa nu devenim doar colegi de apartament, fiecare cu activitatea si viata lui. E drept ca e important ca fiecare sa aiba spatiul lui, dar pe langa asta vreau sa facem lucruri impreuna, chiar si o curatenie in casa. Vreau sa descoperim pasiuni in comun si mai ales: vise comune! Vreau un barbat care sa viseze in culori!

 

Un barbat cu care sa ma joc.

Fiecare are tipul lui de distractie, aici sunt nenumarate optiuni. Mie imi place sa ne imbratisam, sa ne alintam, sa ne prostim, sa avem ‘glumele’ noastre, sa dansam in casa impreuna, sa radem de noi si sa mai radem de viata. O continua creatie in arta jucatului, there are endless possibilities si tot timpul apar noi si noi jocuri, in timp ce ne plictisim de altele mai vechi. Vreau un barbat caruia sa nu ii fie frica sa isi scoata costumul de om mare si sa faca ce simte. Sa cante daca simte sa cante, sa alerge, sa cucereasca munti si curcubee. Vreau un barbat neserios 😛

0cd9fb440bcd55e8b08a6f862d870859

Un barbat care sa caute valori spirituale si nu materiale.

Nu vreau un barbat pentru care o casa, un job bun, stabilitatea si un salariu mare sunt mai importante decat evolutia personala sau care crede ca asa se obtine fericirea. Nu vreau un barbat caruia sa ii pese doar de el si casa lui si mai putin de lumea in care traim si oamenii din jurul nostru. Pentru ca stiu ca la un moment dat ma voi plictisi de casa, de masina, de haine..dar de fericire nu ma voi plicitisi jamais.

Vreau un barbat care se gandeste la mediu mai mult decat la cati cai are masina lui, un barbat care sa priveasca cerul mai mult decat televizorul, un barbat care sa vada intr-un animal un suflet si nu doar o cina, un barbat care sa aleaga linistea unui varf de munte in schimbul unui oras haosat si dezechilibrat.

 

Un barbat care sa se lase iubit

Vreau un barbat disponibil sa primeasca iubire, atentie, blandete. Nu vreau un barbat inchis in costumul frigiditatii interioare si pe care nu il pot imbratisa, saruta, caruia sa nu ii pot zice cat de mult il iubesc si de 10 ori pe zi daca asa simt sa fac. Vreau un barbat capabil sa primeasca iubirea, imbratisarile, mangaierile, saruturile mele. Vreau un barbat capabil sa ma primeasca. Vreau un barbat cu care sa pot crea intimitate. Un barbat cu care sa ma tin de mana si la 60 de ani. Nu vreau un zid, vreau o poarta.

050c84ceda398a7d53abc3ab2433aa2d

Un barbat cu care sa fac dragoste (si sex).

Pentru mine, momentul de a face dragoste este extrem de important. Simt o conexiune alaturi de celalalt pe care viata de zi cu zi e greu sa ma faca sa o simt. Nu as putea sa descriu in cuvinte placerea, emotia traita, nu atat fizica cat ceva ce transcede  paleta normala de sentimente. Se zice ca in timpul actului sexual mintea reuseste sa se opreasca, mai ales in timpul orgasmului. Poate ca asta ajuta sa ajungi la niste trairi atata de puternice si atat de unice in acelasi timp. Si de fiecare data e la fel de frumos sau chiar mai frumos.

Intimitatea cu celalalt ma “obliga” la intimitatea cu mine insami. Iar intimitatea cu mine insami, ma conduce la intimitatea in 2. Un du-te vino care face parte din dinamica iubirii.

Vreau un barbat care sa aiba o deschidere. Fata de corpul lui, corpul meu, nevoile lui, nevoile mele. O deschidere spre intimitate si spre a impartasi acea intimitate cu mine.

Un barbat care sa imparta treburile casnice cu mine.

Vreau un barbat care sa isi poata face de mancare cand ii e foame, sa isi spele hainele cand nu mai are altele curate si sa nu astepte ca e treaba femeii pentru tot ce tine de intretinerea unei case. Vreau un barbat cu care sa pot imparti ce e de facut, inclusiv cresterea unui copil.

Un barbat care cand nu mai poate sta, sa plece.

De multe ori, cand avem probleme, nu stim sau nu reusim sa le rezolvam. De si mai multe ori, chiar daca suntem nefericiti, ajungem sa stam din diverse dependente, frici, atasamente. Vreau un barbat care sa nu traiasca nefericit alaturi de mine. Vreau un barbat care atunci cand simte ca nu mai poate sta, sa plece. Vreau un barbat care daca a ales o alta cale decat a mea, sa isi ia ramas bun, si nu sa stea chinuit pe calea mea. Pentru ca vreau un barbat fericit.

08c4544a945f36aa7bb7f8dbd41f49f4

Poate multe ziceti ca visul meu e ireal, e doar un vis. Eu nu cred. Dar ceea ce cred e ca daca ne dorim putin, putin vom primi. De la viata, iubit sau viitor.

Te invit sa iti gasesti visul tau si sa il arunci cu incredere si curaj inspre univers!

PS. Nu uitati ca tot ceea ce cereti, s-ar putea sa trebuiasca sa si daruiti, poate chiar intai sa daruiti si dupa sa puteti primi  🙂

Tot ce ai citit sunt parerile mele personale si te rog sa iei din ele ce ti se potriveste si sa lasi aici ce nu. Nu te incarca cu ce nu ai nevoie. Multumesc.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s