De vorba cu mine insami. Balonul meu zboara alaturi de baloanele celorlalti

 

f6fe1595855875b0d317a2beb9629b55

Unul din marile hop-uri de trecut pentru fiecare persoana in parte este sa gaseasca modestia, umilinta. Si nu acea umilinta ‘prosteasca’, de victima cum am fost invatati de biserica si bunici ca e bine, ci ma refer mai degraba la o stare in care sa putem accepta ca fiecare e unic in felul lui si chiar din acea unicitate sa il accepti, apreciezi si poate chiar sa il iubesti pe cel de langa tine.

Te-ai gandit de ce este important sa ajungi la astfel de sentimente? Pentru ca doar cand vei trai asa, inseamna ca ai ajuns sa te iubesti si accepti pe tine si nu vei mai avea nevoie de nici o batalie exterioara si de nici o dependenta de cei din jur ca sa fii fericit.

Cand ce zic cei din jurul tau nu lasa niciodata un gust amar inseamna ca nu e nimic in tine care sa poata fi ranit.

Cand nu te mai uiti la ce fac ceilalti, inseamna ca ai ajuns unde trebuie.

Cand nu mai cauti solutii sau aprobarea de la ceilalti, inseamna ca iti construiesti propria viata in loc de masti.

Cand nu mai critici sau judeci ce fac cei din jur inseamna ca nu mai judeci nimic din tine si te iubesti complet, profund..cu adevarat. Iar asta pentru mine este fericire, libertate si ..viata.

Ceea ce facem noi de obicei e sa ne guduram si sa ii complimentam pe cei apropiati de felul nostru de a fi si sa ii judecam si criticam pe cei altfel decat noi. Eu personal pendulez intre momente in care accept diferentele dintre noi si momente in care am ceva de comentat la cei din jurul meu.

De unde vine aceasta nevoie atat de acuta sa privim cu un ochi critic sau flegmatic pe cei de langa noi? Dintr-o nevoie imensa de a fi unici, speciali, fara greseli (uitati-va cati va cereti iertare si cat de RAR), cei mai buni, poate chiar perfecti. Si singura cale pe care o vede mintea umana ca sa fii fara greseala, e ca macar o parte daca nu chiar toti sa greseasca. Ca tu sa faci mai bine decat ceilalti insemana ca ceilalti trebuie sa faca prost. Insa acest mecanism este atat de bine ascuns intr-o lume in care suntem ipocrit de buni si generosi.  Ca de exemplu, fiecare dintre noi are o lista de personaje generale (diverse popoare, nationalitati – tiganii, curand si rusii, orase-bucuresti, meserii-doctori, grupuri de oameni – politicieni, echipe de fotbal), sau particulare (seful, colegul din fata care e prea galagios, din spate care e prea tacut, vecinul, iubita unui prieten pe motiv ca e proasta etc) pe care le considera ‘inferioare’. La care se uita de sus, cu dispret sau o privire dezaprobatoare. Ba chiar gasim si motive plauzibile pentru sentimentele noastre, pe care le hranim impreuna cu cei cu liste asemanatoare cu ale noastre.

  • Filmul meu

De unde vine sentimentul ca noi stim mai bine astfel incat sa putem pune etichete oricui? Pentru ca noi stim: ca totul este despre noi si numai despre noi. Nu cred ca este cineva care sa simta altfel. Nu zic care sa stie, pentru ca a citit in carti, articole si pentru ca egoul lui il imbie ca asa e frumos sa “crezi” si sa “actionezi”. Nu. Hai sa fim siceri cu noi, cati simt ca filmul pe care il traiesc este despre altceva decat ei insisi? Si intr-un fel…filmul chiar este despre fiecare dintre noi, problema apare cand filmul vine la pachet cu cateva sentimente surpriza gen egoism, egocentrism, viata traita in comparatia cu ceilalti, invidia, emotii negative fata de ceilalti, ura sau chiar mania persecutiei.

Intrebarea e, ai putea oare sa simti altfel? Poate ca la un nivel de constiinta foarte ridicat, ajungi sa simti altceva. Poate, cu multa vointa si practica. Dar pana acolo, vei simti intotdeauna ca totul este despre tine. Si de aceea orice privire, vorba care atinge chiar si putin una din ranile tale o vei percepe ca fiindu-ti adresata in mod special tie. De cate ori nu ne-am suparat in urma unor remarci ale celor din jur, apropiati sau neapropiati. Cand partenerul iti spune ca ai pus cam putina sau prea multa sare in mancare, te uiti urat, te simti criticat de el si crezi ca nu ii place mancarea ta, eventual daca esti intr-o pasa proasta ii si urli ca nu ii place nimic la tine…in loc sa o iei ca o simpla afirmatie legata doar de gusturile lui si ca pur si simplu nu ii place sau ii place prea mult sarea.

Totul pentru ca avem senzatia acuta ca toti actorii piesei joaca numai pentru noi.

77534856f1d48c8c09a7598e3765be4f

Cea mai mare dovada de egocentrism. A egoismului care exista in fiecare dintre noi. Depinde de fiecare cat il hraneste lasand sa creada ca actiunile celorlalti sunt gandite special pentru noi, ca vorbele ne sunt destinate noua, ca ceilalti ne vor raul sau ce alte povesti ne mai imaginam, sau mai bine zis –  isi imagineaza mintea noastra. Am auzit o data o perspectiva frumoasa legata de acest complex al universului interior. Fiecare dintre noi e intr-un balon in care primeste tot ce are nevoie, in care el e perfect, fericit si autosuficient. In care nu are nevoie de nimeni sa ii valideze experientele, bucuriile, alegerile, viata. Un balon in care nu are nevoie de nimic din exterior, in care se simte fericit si implinit. Si din acel balon, el vede alte baloane. Dar nu simte nevoia sa fie in competitie, sa se intreaca cu ele sau sa se compare. Nu are nevoie de nimic din ce au celelalte baloane pentru ca nu ii lipseste nimic. Si doar observa alte baloane cu care se intersecteaza pentru mai mult sau mai putin timp. Cu dragoste. Unele baloane raman sa se tina de mana o viata…

  • Despre comparatii, etichete si judecati

Acea comparatie continua care incolteste in mintea noastra are la baza impartirea in bine, rau si care mie mi se pare cea mai groaznica obisnuinta a noastra. E bine sa fii generos, puternic, bine crescut, ambitios, stabil, carismatic, un pic ‘zen’. E rau sa fii prea ‘zen’, slab, taran, egoist, superficial, carnivor, neatent la mediu. Fiecare are propria lui lista de bine si rau si nu cred ca vom gasi doua liste la fel in toata lumea asta. Poate doar asemanatoare. Si atunci incepem sa fim zeflemitori si aroganti chiar si cu cei pe care ii numim prieteni, atunci cand simtim ca se apropie de black list-ul nostru. Incepem sa barfim acasa cu iubitul despre unul sau altul si sa ne hranim credintele. Sau si mai rau, sa ne luam masca de cel bun care accepta pe toti dar in suflet ii invidiaza in tacere pe toti cei fericiti, altfel decat el. Pentru ca de multe ori ne place sa jucam rolul de cel bun, ascunzand cu maiestrie fata de noi cat de rau ii subevaluam pe cei din jurul nostru.

a06670aa9fb6c7fb8abb2a7f8177d178

  • Idei…Ce am putea schimba

Sunt si cateva lucruri pe care le-am putea face. Nu sunt usor de aplicat si necesita practica si practica dar mai ales o dorinta imensa de a-ti depasi conditia si de a gasi o armonie interioara dupa care toti fugim sperand sa ne-o dea jobul, familia, prietenii, posesiunile, iubitul, copiii si mai putin ..NOI.

Un prim pas pe care il putem face e sa nu mai dam glas unor impulsuri. Impulsul de a critica, judeca, jigni, raspunde prin atac, de a fi zeflemitor sau de a-ti impune adevarul personal peste al altuia. Ceea ce nu ne dam seama e ca intretinem o lume bolnava si plina de dureri. Eu ma simt suma unor multe “rautati” primite chiar de la oameni apropiati in viata mea, printre care proprii mei parinti (pentru ca si ei mai gresesc,nu?). Si din cauza ca am creat niste rani, care dor, din acea durere raspund rapid la orice mic ‘atac’. Si asa facem cu totii. Cu cat esti mai lovit, cu atat lovesti mai rau inapoi. Intotdeauna am simtit ca in cei pe care ii consideram cei mai ‘rai’ zace multa durere, resentiment, si nesiguranta.

Bineinteles ca nu suntem responsabili pentru ranile nimanui, pentru ca fiecare isi creaza singur rana, suferinta, folosindu-se de un trigger exterior. Si niciodata triggerul nu este cauza. Dar la un nivel mai general, toti hranim o lume rea, suferinda si ranita. Intretinem un nor de rautate si durere care pluteste intotdeauna in jurul nostru. Cand nu esti atent, te prinde. Pentru ca toti avem mai multe sau mai putine rani. Si in loc sa daruim celor din jur zambete sincere, compasiune, intelegere, noi alegem sa daruim critica, barfa si neacceptare. Si pentru cei care cred ca daca nu jignesc si nu fac nimic urat de fata cu ceilalti, ci pe la spate, din pacate gandurile ‘rele’ se simt la fel de dur ca niste vorbe, doar ca pe alte paliere. Si asa intretinem o lume devenita rea, egoista si ranita. Si asa cum compasiunea, intelegerea ne-ar ajuta sa prindem putere ca sa ne vindecam ranile, la fel critica, aroganta si barfa ne invrajbesc si ne fac sa raspundem cu ura, invidie si rautate. E alegerea noastra daca incepem sa daruim flori sau spini.

dont-judge-quote

Ce crezi ca se intampla intr-un conflict, oricat de mic ar fi el? Acasa cu iubitul/a, la birou cu seful, colegul sau chiar prietenii. In primul rand, fii constient ca oricare dintre aceste interactiuni se petrec la nivel de ego, si nu de la inima la inima. Pe nivelul de inima, nu poate exista decat iubire, si niciodata conflict. E acel nivel pe care nu iei nimic personal, pe care nu simti nevoia sa castigi, sa fii cel care are dreptate si pe care nu are cum sa te doara nimic din ce zice sau face celalalt. Pare utopic si foarte greu de facut dar macar in cuplu se poate aplica cu vointa si practicarea acestei legaturi de la inima la inima.

In rest, conflictele sunt de la ego la ego, oricat de buni prieteni, iubiti ne-am considera. Iar egoul e cel care sufera. Inima nu e ‘ranita’ niciodata, pentru ca inima e doar iubire. Atunci cand celalalt ego atinge o rana, al meu ego sufera. Se simte ranit, atacat. Si ce face? Simte nevoia sa se apere, sa raspunda, sa arate ca are dreptate, pentru ca egoul nu poate vedea ca fiecare are realitatea si durerea lui. Pentru ca egoul nu poate vedea cand greseste. El trebuie sa fie cel fara greseala, drept urmare o sa isi valideze povestea singur sau cu cei din jur. Ca sa eviti acest joc murdar, singurul lucru care il poti face e sa nu actionezi, sa nu cauti validarea povestii. Sa stii ca est doar o poveste. Sa nu iti hranesti judecatile, gandurile si durerea. De multe ori am simtit o mare eliberare cand mi-am spus punctul de vedere intr-un conflict si am crezut ca fac bine pentru ca ma simteam impacata eu cu mine. Acum incep sa imi pun intrebarea daca pe termen lung chiar am facut bine intretinand jocul egoului meu – acela de a-si spune dreptatea si a crede in ea in detrimentul dreptatii celuilalt. Oare nu am facut doar sa imi hranesc ranile sau chiar sa creez altele noi? Nu stiu cat vi se pare, dar eu simt ca orice ranchiuna e o mare rana interioara. Si doar la suprafata e ranchiuna pentru ca daca sapi, o sa dai cu nasul de alte sentimente – de ura si neacceptare impotriva propriei fiinte, de separare, de nesiguranta, frica si multe altele, depinde de caz la caz. Asa ca atunci cand creezi o ranchiuna, o aversitate si il judeci pe cel de langa, fii sigur ca in spate un mecanism mai mare ia amploare.

785edb3c4d8a64ad11085d24a9421174

  • Adevarata solutie

Ceva si mai puternic ce am putea face e insa sa ajungem la sursa noastra si sa nu mai asteptam nimic de la cei din jur. Tot ce astepti de la cei din jur sunt doar lipsuri pe care sufletul tau asteapta sa ii dai. El nu asteapta de la iubit, prieteni, parinti, ci doar de la tine. De curand auzisem ca recunoasterea in fata partenerului e o nevoie a fiintei umane. Dar singura recunoastere de care avem nevoie, e doar a noastra fata de noi insine. Cealalta e o pacaleala perversa a mintii. Proiectarea nevoilor personale in asteptarile de la ceilalti.

Si eu astept ca cei din jurul meu sa fie blanzi si atenti cu mine, sa fie alaturi de mine cand mi-e greu, sa imi caute compania, ajutorul, sa imi spuna vorbe frumoase, sa ma asculte, sa ma incurajeze cand sunt descurajata, sa ma respecte, sa ma trateze ca pe un adult si nu ca un copil neajutorat, sa petreaca timp cu mine, sa faca gesturi dragute pentru mine, sa nu imi comenteze negativ sau sa faca glume legate de corpul, alegerile, visele, parerile, iubitul, relatia mea si sa ma simt importanta si apreciata de catre ei. Si cu toate ca stiu ca sunt doar proiectii, inca le mai simt nevoia, ba chiar cateodata sufar cand nu le primesc sau primesc ce nu imi place. Cand crezi ca sufar? Atunci cand eu refuz sa mi le dau singura, asteptand de la ceilalti sa imi implineasca propriile goluri.

dc3be27de09aca642c88f1c647308356

Si ei ar putea sa imi daruiasca. Nu e greu sa cautam oameni in jurul nostru pe care sa ii simtim ca pot sa ne implineasca golurile. Chiar asta facem de obicei. Ne inconjuram cu cei care ne hranesc nevoile, care ne dau dreptate intotdeauna si ne distantam de cei care nu ne ofera nimic din ce avem ‘nevoie’ sau ne oglindesc golurile.

Unde as ajunge insa? Intr-un confort cald si care nu ma va duce niciodata in fata adevaratului hop: ca tot ce astept de la cei din jur trebuie sa imi dau eu singura. Si ca voi suspina si plange dupa acele atentii pana cand voi reusi sa mi le ofer.

Pana cand voi reusi sa imi ofer iubire neconditionata, pana cand ma voi simti importanta in ochii mei, pana cand ma voi respecta, ma voi asculta, ma voi admira si ma voi accepta exact asa cum sunt.

Pana ma voi bucura de mine. Pana ma voi vedea perfecta, asa cum e fiecare fiinta umana.

Pana ma voi ierta.

Pana cand imi voi darui atentia, grija, blandetea de care am nevoie doar de la MINE si atat.

Cand ma gandesc la mine acum cativa ani, asteptam de la partener sa imi ofere afectiune, intelegere, blandete, grija, timp si discutii. Asteptam sa ma faca sa ma simt iubita si importanta. De cand am reusit sa imi ofer o parte din tot ceea ce cautam in el si sa ma opresc de la a mai proiecta in el propriile nevoi, totul curge. Nu m-am mai simtit in relatie singura, neimportanta, neiubita, neingrijita. Si totusi, el a ramas aceeasi persoana. Pentru mine, e exemplul perfect ca tot ce astept de la ceilalti e o mare pacaleala si e doar o proiectie. Nu e un concept filozof egoist si care zice ca nu am mai avea nevoie de nimeni, ci e un concept in care cred ca ne poate ajuta sa avem relatii interumane neconditionate de ce dam si ce primim. Cred ca doar asa ne putem bucura unii de ceilalti cu adevarat si gasi calea catre a ne face singuri fericiti dandu-ne ce avem nevoie. Atunci cand vorbele, glumele, parerile celorlalti nu le vom mai percepe ca atacuri, ci le vom respecta chiar si cand nu suntem de acord. Atunci cand nu vom mai simti nevoia sa ne comparam, sa vedem cine face bine si cine nu, cine e nesimtit si cine nu, cine a gresit si cine nu.

Pentru ca de fapt, nu exista greseli, exista doar baloane perfecte in unicitatea lor, fiecare cautandu-si propria directie.

c80ee2467efed3b1ba0331f6c4c76353

Dupa o luna dificila in care m-am confruntat cu micii mei demoni, vreau sa fac mai des cateva lucruri. Vreau:

  • sa opresc impulsul de a judeca alte baloane de cate ori reusesc sa imi aduc aminte ca iar…judec si iar impart in bine rau, corect si incorect
  • sa invat sa zbor cu celelalte baloane
  • sa accept realitatea fiecarui balon, asa cum e pentru ca e perfecta pentru fiecare dintre noi
  • sa nu mai raspund cand egoul meu se simte atacat. Sa inteleg ca doar egoul e atacat si nu balonul meu.
  • sa nu mai iau decizii din suferinta, ci sa astept cand pot sa ma conectez cu inima mea si doar de acolo sa actionez.
  • sa ma ‘umflu’ mai rar…pe cat poate un balon, fata de sef, autoritati, controlorii de bilete si toti cei care i-am bagat pe black list.
  • sa aduc baloane in jurul meu a caror frumusete interioara ma inspira si nu baloane de la care astept iubire, aprobare si atentie.
  • sa mai renunt la unele ‘batalii’ de genul don quijote impotriva morilor de vant.
  • sa fac pace cu toate ranile mele transformate in mici dracusori
  • sa am grija cand simt ca aleg suferinta pentru ca e ca un drog dulce amar –  sa ma centrez si sa ies cat pot de repede.
  • sa nu imi mai critic balonul (the hardest one for me)
  • sa ma iert, iubesc si accepta mai des, e cel mai bun medicament si singura si adevarata cale spre fericire, armonie si evolutie – singur, in cuplu si cu ceilalti.
  • si sa imi spun ‘rugaciunea’ de jos mai des… 😛

Daca am ranit pe cineva, in orice mod, fie constient, fie inconstient
Din cauza nesigurantelor mele, ii cer iertarea.

Daca m-a ranit cineva, in orice mod, fie constient, fie inconstient
Din cauza propriilor nesigurante,
Il iert.

Si daca exista vreo situatie pe care nu sunt inca pregatit/a sa o iert,
Ma iert pentru aceasta.
Pentru toate modurile in care imi fac rau
Negandu-ma, indoindu-ma de mine, minimalizandu-ma,
Autojudecandu-ma sau ne fiind bland/a cu mine
Datorita nesigurantelor mele,

MA IERT.

*Tot ce ai citit sunt parerile mele personale si te rog sa iei din ele ce ti se potriveste si sa lasi aici ce nu. Multumesc

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s