Cum mi-am adus aminte sa visez in culori, nu in cifre

89c29640319b1caed0a098a722677b32Am cumparat acum cateva luni biletele spre o destinatie din asia. Imi place sa organizez vacantele asa cam m-am apucat in stilul meu caracteristic sa caut, sa ma informez unde anume as vrea sa merg. Dar diferit fata de celelalte vacante, de data asta nu ma hotaram, nu puteam sa iau o decizie asupra traseului. Desi pornisem initial cu gandul sa merg in Filipine, am ajuns in complet alta parte, si anume in Sri Lanka. O tara care nu fusese niciodata pe lista mea, nu aveam nici o idee despre ea. Toata Asia era pe lista mea, mai putin Sri Lanka.

Dar eu cred ca Sri Lanka m-a chemat la ea, si ca vacanta m-a ales pe mine si nu invers. Pentru ca desi biletele pentru zborul cel mare pana in Singapore erau luate de luni de zile, biletele catre Sri Lanka au fost luate cu o luna inainte de plecare. Si desi aveam o lista mare de tari pe care vroiam sa le vizitez in zona Asiei si niciodata nu ma gandisem la Sri Lanka, am ajuns totusi acolo. Exact unde trebuia.

Am auzit de multe ori povesti despre tari care au un impact asupra celor care le viziteaza, care iti lasa ceva mai mult decat o priveliste frumoasa pe retina si placerea unui loc nou descoperit. Am crezut ca de multe ori oamanii mai si exagereaza din nevoia noastra a tuturor de a descoperi senzationalul sau ceva care sa ne marcheze vietile putin banale.

Nu am descoperit senzationalul, dar am descoperit ca vacantele pot fi mai mult decat o lista de locuri bifate, decat 2 saptamani de dormit de plaja, relaxare si incercat mancaruri exotice. Nu cred ca Sri Lanka e tara minune si trebuie sa fugim toti acolo ca sa vedem ce e cu ea, chiar cred ferm ca fiecare are tara si locul lui.  Pentru mine a fost Sri Lank. Pentru tine care va fi?

Tara unde vezi mai mult decat paginile din Lonely Planet. Tara in care nu mai alergi sa vizitezi in stanga si in dreapta, pentru ca doar a fi acolo e de ajuns. Tara in care simti ca respiri, cu adevarat. Unii au descoperit asta in Cambodgia, altii in Vietnam, altii in Borneo sau Africa sau in junglele Americii de Sud. Ce descoperi tine de fiecare in parte. Am observat ca multi descopera ca fericirea nu tine de cati bani ai, si ca poti sa fii simplu si sarac si totusi mai fericit decat un bogat din marile orase ale lumii.  O descoperire colosala as zice. Si pe care putini o descopera cu adevarat si multi doar ii fac cu ochiul dupa care isi continua viata lor de bogat la oras, uitand de seninatatea unui om sarac si murdar din Cambodgia.

pizap.com13944660065082Vreau sa scriu despre “descoperirea” mea pentru ca nu vreau sa uit. Nu vreau sa fie doar o fraza aruncata frumos pe care sa o pierd pe cat de repede am descoperit-o. Pentru ca stiu ca a fost o descoperire mare. Nu pentru ca as fi gandit altfel decat ce am descoperit acolo. Ci pentru ca am simtit si mi-am trait propria descoperire. Este diferenta intre a visa la iubire si a trai iubirea. Intre a visa in culori si a trai in culori. Pentru ca 3 saptamani am respirat. Si am visat in culori, nu in cifre.

O sa vorbesc despre Sri Lanka mea. Tara care m-a chemat la ea. Nu pentru peisajele de vis, pentru ca Thailanda si Bali au poate inzecit mai frumoase. Nu pentru plajele ei, pentru ca poate Maldivele vecine le intrec in frumusete si perfectiune. Dar nici nu cautam perfectiune. Am plecat in vacanta cu un dor nebun de soare, verdeata si simplitate. De praf in loc de asfalt. Si am primit inzecit mai mult decat mi-am dorit. De cand am ajuns in Sri Lanka si pana cand am plecat am simtit cum ii respir dealurile, oceanul, nisipul de caramel, verdeata luxurianta, autobuzele hodorogite. Am simtit cum ii respir simplitatea, “saracia” bogata, blandetea si modestia oamenilor. Sunt convinsa ca exista oameni si oameni ca peste tot dar vacanta mea a fost magica. Pentru ca in vacanta mea am intalnit numai ce am avut nevoie. Totul a curs, s-a aranjat exact cum aveam nevoie. Si nu am avut nevoie sa intalnesc oameni care sa incerce sa ma pacaleasca, sau sa nu ma faca sa ma simt bine.

Insa am avut nevoie sa il intalnesc pe Nimal care avea un mic salon de masaj ayurvedic in gradina casei si care m-a ajutat fara sa ii cer cu un drum pana in orasul invecinat la un bancomat de unde sa scot bani pentru restul vacantei, cu pastile cand am fost racita pentru ca unde stateam nu erau farmacii, si mai ales cu filozofia lui de viata, budhista de altfel, si anume sa daruiesti fara sa astepti ceva inapoi. Sunt niste cuvinte pe care noi cei din tarile educate le aruncam de multe ori in conversatii inteligente. Dar la Nimal e prima oara cand am simtit ca nu sunt aruncate, ci cu adevarat traite. Mi-a mai explicat ca masajul nu e doar un masaj, e un act de daruire, si care trebuie facut meditand, si nu doar urmarind o tehnica precisa.

Am avut nevoie sa intalnesc un cuplu din Australia care se mutase in Sri Lanka si care isi duceau viata senin si linistit pe dealurile din Ella. Era atata seninatate pe fetele lor, atata lipsa de graba si atata lipsa de nevoie de a vorbi. Eu inca mai am aceasta foame absurda. De la ei am invatat ca mai trebuie sa uit de foamea asta si ca hranind-o cum fac acum nu reusesc decat sa o intretin, si nu sa o linistesc.

Am avut nevoie sa intalnesc un domn batran si foarte saracacios imbracat intr-un autobuz care in timp ce vindea ceva de mancare, m-a intrebat unde merg si desi nu am cumparat nimic de la el mi-a zis bland sa nu uit sa schimb autobuzul ca sa ajung unde trebuie.

Am avut nevoie sa intalnesc un autobuz intreg de Sri Lankezi, care in momentul in care s-a stricat autobuzul dupa un drum lung de 4 ore si la o ora de destinatie, au coborat cu totii zambitori si calmi si s-au pus pe asteptat urmatorul autobuz. Fara sa comenteze, fara sa se incrunte. Probabil singura incruntata de acolo eram eu.

Am avut nevoie sa vad pe strada o femeie si baietelul ei de cativa anisori. Baietelul, ca toti copiii  – neastamparat. Femeia nu a urlat la el, nu l-a zguduit, nu s-a uitat urat la el. Doar l-a apucat ferm de o mana si i-a soptit ceva la ureche. Atat. Am inteles in acele cateva secunde surprinse in gara unui tren ca uneori, noi, mamele uitam sa mai fim mame si devenim niste asupritori stresati. Si ca un copil de 3 ani neastamparat nu are nevoie numai de tipete si amenintari infricosatoare ca sa se potoleasca. Uneori, are nevoie de o mama care nu uita ca e mama chiar si atunci cand nu mai are rabdare.

Am avut nevoie sa ii intalnesc pe Pio si sotia lui care isi duceau molcom viata in Kuala Lumpur. Se mutasera de 3 ani si printre picaturi vizitau Asia. El era iesit la pensie iar ea primise un job in KL si s-au mutat din Italia tocmai in Malaezia. Am invatat de la ei ca viata e o usa deschisa, intotdeauna, indiferent de varsta. Si ca nu trebuie sa iti fie frica sa incerci.

Am avut nevoie sa intalnesc multe fete blande. Atata simplitate si blandete ca am inteles ca cei fericiti nu suntem noi, in tarile noastre civilizate, cu vietile noastre importante, cu multele noastre diplome, conturi, mancarea de restaurant, iphone-uri si succese. Nu stiu cat de fericiti sunt oamenii din Sri Lanka, dar cu siguranta nu sunt tristi, nu sunt stresati si nu sunt furiosi. Nu simt nevoia sa fie importanti si sa arate celorlalti cat de multe au. Nu au prins inca microbul. Si cred ca aveam nevoie sa vad cum era viata inainte de acest microb. Pentru ca eu nu mai tin minte.

Eu am uitat ca femeia poate sa fie blanda si modesta si sa iti zambeasca dulce. Eu zilnic vad femei care zguduie pamantul cand trec. Si probabil ca si restul, zgudui si eu, nu pasesc.

cec503cde3f6958162eb8acee59db042Desi plecasem cu o lista de posibile activitati de facut in Sri Lanka, de la vazutul balenelor albastre unice in lume si Safari, m-am ales cu una singura la care nu am renuntat –un orfelinat de elefanti. In rest, mi-am dat seama ca nu am nevoie de nici o activitate. Doar sa fiu acolo, sa ma plimb si sa respir e de ajuns. Ba chiar e prea putin timp pentru toate astea. Mi-am dat seama ca sunt acolo sa invat sa ma misc mai usor, sa las lucrurile sa curga, sa ma bucur de soare, de pamant, de mine. Mi-am dat seama ca e absurda viata mea de oras. Ca adevaratul aer e natura. Si sper sa gasesc undeva o cale ca  viata mea sa primeasca mai mult “aer”.

pizap.com13944657144371Mi-am dat seama ca suntem “bolnavi” si ca ne place boala asta. Dar pana nu vezi oameni sanatosi, e greu sa vezi cat suntem de bolnavi. Si le multumesc acelor oameni sanatosi care au ales sa imi iasa in cale. Puteam sa intalnesc numai oameni “bolnavi” ca in alte calatorii sau ochii mei sa nu vada nimic. Puteam sa vad doar o tara cu peisaje frumoase, cu mancare extraordinar de buna si cu oameni primitori. Atat. Puteam sa vad o tara saraca si fericita si sa zambesc melancolic. Dar stiu ca am primit mai mult. Mai mult de un zambet melancolic si ceva frumos de povestit prietenilor. Am primit ceva care a ramas in sufletul meu si care nu ma mai lasa sa vad ca sunt sanatoasa. Sunt bolnava. Dar sper sa ma fac bine. Cu multa multa verdeata si soare. 🙂

Vacanta mea s-a terminat cu o ultima lectie. Last day, last lesson. Singapore a fost ultima lectie. Acolo aveam zborul cel mare si desi initial am vrut sa stau 2-3 nopti, spre finalul organizarii calatoriei am simtit ca mai mult de o zi nu am nevoie acolo. Si bine am facut.

Dupa  2 saptamani jumate de stat in natura si doar natura, evitand orice oras si aglomeratie, am dat de un oras cu cladiri mari, plin de oameni si gol. L-am simtit gol si lipsit de viata. Cu oameni fara grimase, fara zambete si fara blandete. Dar civilizati si perfect imbracati. Atenti si educati. Acolo unde ma visam eu acum cativa ani in timp ce mustaceam despre profunzimile vietii de fata cu prietenele mele. Ce ne mai place sa ne pacalim si sa ne auzim vorbind. Cat ne mai place sa vorbim despre adevaratele lucruri importante in viata, dar sa traim exact in contradictie cu ele. Ce ne mai place sa ajungem acasa dupa birou filozofand despre iubire si bunatate, lacrimand la cat de nedreapta e viata cu unii si ce rai sunt oamenii dar timp de 8 ore am uitat ca am fost ca leii in arena. Ne place mult sa ne mintim.

Ultima lectie a fost despre propria minciuna si mi-a pus in brate doua alegeri. Mi le-a aratat atat de clar incat m-a speriat cand am realizat ca alegerea in care traiam era o minciuna. Credeam ca lupt si ma indrept spre un echilibru. Dar eu traiam in Singapore. Perfecta, cu fata perfect intinsa, cu ochii zambitori si goi. Iar sufletul meu isi dorea sa traiasca in Sri Lanka. Se sufoca. Si eu chiar credeam ca il ascult. Ca ii dau ce are nevoie, ca sunt in avion spre Sri Lanka. Habar nu aveam cat de departe eram de fapt de Sri Lanka si ca nici macar biletul de avion nu il cumparasem. Poate fiindca Sri Lanka ma astepta cu trenul, simplu, asa cum am calatorit acolo.

pizap.com13945301273851Tu ce alegi? Sri Lanka sau Singapore?

Te invit sa lasi loc in viata ta si unui alt gen de vacante. Am alergat cativa ani sa bifez cat mai multe locuri pe glob, cat mai multe experiente noi. Credeam ca devin o carte mai inteleapta si mai bogata. Dar cat timp cartea e inchisa, nu va deveni nimic mai mult decat o carte, cu multe pagini goale sau scrise pe jumatate. Abia cand am reusit sa deschid cartea, am vazut mai mult, am simtit mai mult. Asa ca deschide cartea! Oriunde ai fi, oriunde ai merge. Totul este o lectie. Depinde de noi daca vrem sa vedem sau nu. Si nu trebuie sa ajungi pana in Sri Lanka sau capatul pamantului, dar incearca sa gasesti o Sri Lanka oriunde ai merge. Sunt convinsa ca daca ai deschisa cartea, Sri Lanka va aparea. Cu soarele ei care iti curge in vene, cu pasarile care iti concerteaza dimineata, cu atata natura si simplitate incat te coplesteste si te ..fericeste 🙂

e3c87b1baf6d7f6b11e44bc838731e9ePS. Cateva detalii despre  Sri Lanka pentru cei doritori sa mearga acolo.

Am avut bilete Air Asia: Kuala Lumpur – Colombo. Itinerariul in Sri Lanka a fost: Colombo – Mirissa – Ella  – Kandy – Colombo.

Din Colombo am luat trenul catre Mirissa (mai precis un orasel langa Mirissa). De acolo un tuk tuk pana in Mirissa (300 rupii) .

In Mirissa am stat la un guest house ales de pe trip advisor. Am facut o lectie de gatit pentru ca am adorat rice and  curry-ul lor si in rest am facut multe plimbari pe plaja. A! Si masaj la Nimal (Badora Spa).

pizap.com13945302560202

pizap.com13945312217371

Din Mirissa am luat un tuk tuk catre Matara de unde am luat autobuz, de fapt 2 catre Ella. De Ella m-am indragostit. E o zona de deal, cu peisaje mai mult decat frumoase, plin de vegetatie si vreme prietenoasa. Nu prea cald, nu prea frig. In Ella se fac drumetii..si atat. 🙂

pizap.com13945305914213Din Ella am luat trebul catre Kandy. Multi zic ca e una din cele mai frumoase calatorii cu trenul din lume. Probabil ca au dreptate, e cu adevarat o calatorie speciala, de la trenul care merge cu 30 la ora, la vaile pe langa care treci, culegatorii de ceai, garile cu iz antic.

pizap.com13945307539134In Kandy am mers la Sigiriya si la orfelinatul de elefantei. Sigiriya are ceva magic. Cand urci si te trezesti inconjurat de jungla, aproape atingand cerul, e magic.

pizap.com13945308202365e3e5006ccfd151d8fc6d0d97b6984b7b

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s