De vorba cu mine insami. A face pe plac sau a nu face?

8619cd1d212ea099b62ac579f241d223De multe ori cei din jurul nostru au diverse cerinte de la noi. De la cerinte mai mari, la altele mai mici. De la parintii care ne roaga sa ne casatorim si sa le facem nepoti, pana la prieteni care ne cer diverse favoruri. De multe ori nu stim unde e limita intre a face pe plac celorlalti sau a face ce simtim  si ce ne face fericiti. Invatati de mici ca a face ce vrem si a refuza cerintele celor dragi e o dovada de egoism, lipsa de prietenie sau iubire – de multe ori e greu sa zicem NU. Invatati ca cele mai frumoase povesti sunt cele ale eroilor care se sacrifica, e greu sa nu incercam sa fim si noi eroi.

Ce se intampla cand parintii ne cer sa facem Craciunul cu toata familia si tu anul asta iti doresti un Craciun in doi. Dar nu le poti rani sentimentele. Ce se intampla cand te implora sa te casatoresti, sa devii om serios si nu vrei sa iti dezamagesti parintii sau sa ii faci sa sufere?

Ce se intampla cand prietena cea mai buna iti cere sa faci ceva ce nu iti place. Si fiindca te simti prost sa refuzi – accepti, dar fara placere si tragere de inima. Si deodata si prietena iti devine enervanta. La maxim. Si te intrebi de ce e asa egoista sa te chinuie fara sa se gandeasca deloc la tine. Tu nu i-as face asa ceva.

Ce se intampla cand prietenii vostri va cer sa ii asteptati sa mergeti in concediu si pe ultima suta de metri va lasa balta pentru alte planuri. Nu ii invinuiti? Nu ii considerati egoisti si nesimtiti? Sau pentru orice alte planuri date peste cap pentru ca vreti sa le faceti un favor si sa impacati si capra si varza.

Cred ca patim des mici sau mai mari intamplari de felul asta. Unele ne supara mai mult, altele mai putin. Uneori reusim sa zicem nu, alteori cadem intr-un da mohorat. Chiar si intre prieteni vechi apar atat de des nemultumiri. De ce ne-au incurcat, de ce ne-au zis ce ne-au zis, de ce fac asta, zic aia? II comentam in minte sau cu alti prieteni, ii invinuim si in cele din urma trecem peste. Si o luam de la capat. Cu alti prieteni.

In loc sa acceptam ca noi am fost cei care am lasat situatia in mainile altcuiva – parinti, prieteni, la final ne plangem si invinuim ca lucrurile nu au iesit cum am vrut noi. Interesant paradox, nu? Ca lucrurile sa iasa cum vrem noi nu e decat o singura solutie: sa luma fraiele in maini si sa alegem noi pentru noi, nu altii. Sa facem ceea ce vrem noi, nu ce vor altii. Sa alegem uneori in detrimentul altora daca asta ne face fericiti. Pare o gandire egoista, nu? Insa nu vorbesc de acel egoism de care am invatat de mici. Vorbesc despre o responsabilitate a propriilor dorinte si actiuni. De o intoarcere de la o falsa atentie si grija  fata de cei din jur la atentia fata de noi. De la a lua decizii nebazandu-ne pe ce ar putea crede ceilalti despre noi sau daca ne stirbim imaginea de persoane bune si generoase care intotdeauna sunt acolo gata sa ajute, care intotdeuana fac pe plac parintilor ca sa nu ii raneasca.

Trebuie sa reanalizam niste concepte care sunt prea bine cusute in mintea noastra. Ce inseamna sa fii bun, darnic, generos, atent, grijuliu…E posbil sa fii toate cele de mai sus cu ceilalti, fara sa fii cu tine? Multi suntem extraordinari de egoisti si rai cu noi insine, ne refuzam placeri, refuzam sa ne ajutam  dar in schimb cu cei din jur suntem buni, ingaduitori si tot timpul atenti la ce zicem, la ce vorbim ca sa nu ii suparam, deranjam, sau jignim.

Cred ca in momentul in care ajungi sa iti oferi TIE aceste lucruri – blandete, iubire, ajutor, intelegere, iertare, compasiune…e imposibil sa nu le oferi si celor din jur. Dar multi alegem sa nu ne oferim nimic si in schimb sa purtam masti de persone bune si generoase, cu suflet mare. Si asta ne face sa credem ca suntem buni. Ne simtim fericiti ca suntem personajele pozitive, nu cele negative. Suntem cei cu pricipii, cu suflet, cu daruire. Pentru orice, in afara de noi.

65bf28b9d06402ba993d11198514d247Ce se intampla cand avem grija ce vorbim de frica sa nu ranim sentimentele celor din jur?

Unde e limita intre exprimarea prorpriului eu si atentia pentru cel de langa? Pentru ca de multe ori suntem atat de ocupati in a ne incuraja prietenii si a le zice cat de extraordinari sunt incat nici ei, nici noi nu mai vedem unde gresesc, unde sunt rigizi si inchisi. Ne e foarte frica sa le zicem celor din jur parerea noastra. Si la fel de frica ne e sa o primim. Pentru ca atunci cand comunicam, comunicam din judecata, nu din suflet, nu din NOI. Si cand primim, primim cu judecata, cu mintea, nu primim in suflet si in NOI.

E mai bine oare sa zambim prietenilor pe care ii avem fiindu-ne frica sa zicem ceea ce simtim cu adevarat? Sau sa vorbim despre ce ne face placere, fara frica de a fi judecati? Sau sa stam cu cine ne face placere?

E mai bine sa  plecam capul si sa acceptam ca si la 30 de ani tot parintii stiu ce e mai bine pentru noi?

E mai bine sa facem pe plac celor din jur in loc sa ne facem noua?

Evident ca nu ne putem dezamagi prietenii, parintii, iubitul. Evident ca trebuie sa ne mai sacrificam din cand in cand. Ce s-ar intampla insa daca am renunta la ce stim despre egoism, sacrificiu si prietenie? E oare iubirea bazata pe sacrificiu? E oare egoism cand faci ceea ce vrei? Eu cred ca nu, atata timp cat invatam sa alegem din suflet si nu din minte. Atata timp cat luam decizii nu ca sa facem pe plac sau sa nu facem pe plac, atata timp cat suntem responsabili pentru ceea ce am ales la un moment dat.

Da, parintii nostri au facut atat de multe pentru noi, si e foarte frumos sa le implinim dorintele…atata timp cat NU interfereaza grav cu ceea ce ne dorim noi. Atata timp cat NU se transforma in propriul sacrificiu. Nu conteaza ca e mic, sau mare atata timp cat il simtim ca un sacrificiu.

Da, prietenie inseamna sa fim alaturi unii de ceilalti, sa ne ajutam, sa ne bucuram de prezenta noastra. Dar decat sa iti judeci “prietenii “ in gand pentru nenumaratele alegeri proaste pe care le fac sau ceea ce iti zic, incearca sa intelegi, sa ii intrebi. Si iti poti exprima parerea ca intelegi, sau nu. Dar esti alaturi de ei, orice ar fi. Cum ai putea tu stii ce e mai bine pentru o alta persoana. Cu toate ca ne place sa stim, adevarul e ca nu stim.

  • Cand avem impresia ca prietenii nostri fac o greseala. De cele mai multe ori alegem una din cele doua cai:

 – Ori le zicem adevarul verde in fata ca nu e bine ce fac, ca e o greseala. Fara sa incercam sa intelegem sau sa avem compasiune fata de trairea lor.

 – Ori tacem, zambim si dam din cap aprobator la tot ceea ce ne zic. Dar cand nu e de fata cel “vinovat” il analizam si il condamnam pe la colturi pentru ce face. Din  nou, fara compasiune si fara sa incercam sa intelegem.

Am putea sa mai incercam ceva. Sa ne zicem parerea fara sa condamnam, fara sa judecam. Fara sa ne fie frica sa zicem ce simtim (atentie – nu ce credem!!!) si fara sa o zicem fiind siguri ca stim noi care e calea si ce e mai bine de facut. Putem chiar sa incercam impreuna cu prietenul “vinovat” sa intelegem impreuna, sa gasim o solutie. Poate imi schimb eu parerea. Poate vad o alta fata a situatiei. Sau poate el.

  • Cand prietenii ne roaga sa facem ceva ce nu vrem, sau ne pun in situatii inconfortabile.

Ce facem? De cele mai multe ori ii judecam pentru ca ne-au cerut acel lucru. Ca nu e frumos sa ne ceara ce ne-au cerut, ca puteau sa fie mai atenti si la sentimentele noastre sau efectiv sa se gandeasca si la noi in inainte. Ce prieteni!

Dar prietenul tau nu a facut nimic rau exprimandu-si dorinta. De ce nu si-ar exprima-o. E dreptul tau sa zici da sau nu. Sa accepti sau sa refuzi. Fara sa te simti prost, vinovat sau egoist. Nu il judeca ca a cerut ce vrea si nici nu te judeca pe tine ca nu vrei sa ii dai.

Daca vom incerca sa avem tot timpul grija sa nu ne ranim sentimentele intre noi, sa avem grija ce spunem si sa nu facem cumva greseli in prietenii – cu siguranta nu vom trai prietenii, ci probabil niste relatii de FBI in care incerci sa iti dai seama ce ar putea fi in mintea celuilalt, ce ar putea sa il deranjeze sau bucure, timp in care atentia ta este complet in alta parte decat unde ar trebui sa fie: in TINE. Cu atentia in TINE, poti fi alaturi de ceilalti, le poti fi de ajutor, le poti fi prieten, ii poti asculta, le poti intinde o mana de ajutor. Cu atentia in alte parti, nu vei face decat sa incerci sa gasesti solutia perfecta pentru toti. Si cum poti sa stii care e solutia perfecta pentru cei din jur? Poti sti doar pentru tine.

21fc6030a5356c3bba073abbc2c27ba0

  • Cand iubitul sau iubita ne cere sa mai dam o sansa relatiei sau sa facem un sacrificiu in numele iubirii si relatiei.

Cu toate ca stim ca s-a terminat si nu ne mai leaga ceva puternic de acea persoana, de cate ori nu ne sacrificam incercand si rasincercand pentru ca acea persoana la randul ei a fost alaturi de noi in situatii dificile sau pentru trecutul ce ne leaga. Iar asta ne face sa fim datori. Oare? In loc sa incercam sa fim mai buni decat Maica Teresa, mai bine am incerca sa intelegem cu adevarat ce simtim. Din nou – atentia in TINE, nu in celalalt. Cu siguranta nimanui nu ii prinde bine prelungirea unei agonii la nesfarsit. Cu siguranta iti prinde mai bine eliberarea dintr-o situatie care iti face rau, ca sa faci loc prezentului si unei noi situatii mai frumoase.

  • Sacrificiu nu e egal iubire

06f6038987e87a32efcd03f06467dc19Sacrificiu inseamna sa pui pe altcineva in fata ta. Si din nefericire, asta am invatat noi ca e iubire adevarata sau prietenie. Cand altul e mai important decat noi. Cand uitam de noi in detrimentul celui de langa noi. Cand putem sa ne sacrificam, sa suferim pentru altcineva.

Dar iubirea adevarata nu poate veni cand tu esti mic si sufocat dar multumit ca ai facut un bine, multumit ca te-ai comportat exemplar, ca nu ti-ai incalcat principiile de viata.

Iubirea cea mare vine din libertate. Din faptul ca iti urmezi intuitia, ca faci ceea ce iti doresti si ceea ce simti. Ca exprimi ceea ce simti, ca exprimi ceea ce esti si nu iti sufoci ideile de frica sa nu sufere cei din jur. Insa e drept, ca sa exprimi ceea ce esti trebuie sa stii bine ce esti. Si sa ai incredere in ceea ce esti.

Iar daca simti sa zici da in loc de nu pentru a face pe cineva fericit fiindca ceea ce ti-a cerut nu e o povara pentru tine…do it! Cu bucurie chiar! Atata timp cat nu e sacrificiu e frumos sa daruiesti, sa ajuti, sa fii alaturi de cei de langa tine. Si sufletul tau se bucura. Sufletul tau insa nu se bucura cand faci lucruri in detrimentul lui – chiar daca o faci pentru parinti, iubit sau cel mai bun prieten.

5ddae3e87800542f27bbedcdc8be59f2Iar cand devine sacrificiu ce faci, fii sigur ca la un moment dat iti vei ameninta (in gand sau in fata) prietenii, iubitul/ iubita cu cate ai facut pentru ei si ei nu dau nimic inapoi.  Ca nu e correct, ca ar fi trebuit sa te ajute. Hmmmm..mai e asta iubire neconditionata? Mai e iubire? Mai e prietenie?

Asa ca aleg sa fac ceea ce simt, sa zic da daca simt, sa zic nu daca simt. Si in acelasi timp sa accept ca cei de langa mine sa faca ceea ce simt, sa imi zica da daca simt, sa imi zica nu daca asta simt.

Accept sa daruiesc sinceritate. Accept sa primesc sinceritate.

4aee67b78054d6a7a3f3c4f254f0efbeMa gandesc ca ar fi frumos sa incepem sa avem relatii sincere. Relatii in care nu stam atenti daca suparam sau nu suparam. Fiecare e responsabil de proriile lui suparari. E responsabil sa si le rezolve, sa invete din ele sau sa…nu.

Mi-au ramas niste cuvinte in cap: Daca baze e iubire si respect…totul trece. Supararile, neintelegerile, acuzele. Pe o baza de iubire si respect, chiar daca vom aluneca in critica, neincredere, suparare, judecata, ele vor trece. Nu au cum sa ramana. Decat daca insistam sa le hranim.

Sa invatam sa nu mai hranim judecata, critica si analiza! Sa o lasam sa treaca prin noi, de noi.

Sa invatam sa primim ceea ce au ceilalti sa ne zica fara sa ne simtim jigniti sau rusinati!

Sa invatam sa ascultam ce zic cei din jur fara sa judecam sau sa criticam!

Sa invatam sa ne exprimam fara frica si exagerata atentie la ce ar putea gandi sau interpreta cei din jur!

Sa invatam sa comunicam cu adevarat!

Sa invatam sa zicem NU cand vrem sa fie NU si DA cand vrem sa fie DA!

127ded39bdef9a3754259d5190dfbf23Daca ti-a placut, citeste si:

Viata mea este despre mine nu despre ceilalti

Viata mea este despre mine nu despre ceilalti

Drumul spre intimitatea in doi nu trece numai prin pat

Drumul spre intimitatea in doi nu trece numai prin pat

Pe urmele increderii mele

Pe urmele increderii mele

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s