De vorba cu mine insami. Pe urmele increderii mele

Pe urmele increderii mele
Pe lista unui om de succes al timpurilor noastre se afla increderea. Ne dorim incredere, tanjim dupa ea, alergam dupa ea si incercam prin orice mijloace sa o avem, si eventual sa aratam celorlalti ca o avem. De ce? Pentru ca asa vom fi puternici si admirati. Pentru ca cei plini de incredere nu pot rata, nu pot gresi, nu pot fi invinsi. Pentru ca cei cu incredere nu sunt niciodata parasiti sau lasati deoparte. Pentru ca cei cu incredere sunt mai buni decat cei fara. Sunt sigura ca in spatele fiecarui om care tanjeste dupa incredere se afla o lipsa, o teama, o nevoie. Si la fel de sigura sunt ca in spatele celui care are “incredere” e exact aceeasi lipsa, teama sau nevoie. Doar mai bine ascunsa. Fata de el insusi.
Am o poveste foarte frumoasa. Doua fete. Una e mai dura si strong. Genul care pare stapana pe situatie, are oricand un raspuns. Nu pare foarte sensibila (cel putin la exterior), dar in schimb e genul foarte serioasa si pusa pe treaba. Cealalta, o fata foarte amabila, dulce si care intotdeauna are un zambet pentru cei de langa ea. Nu este genul care latra ci mai degraba genul care are timp sa te asculte si sa iti daruiasca atentia ei. La job, prima este considerata un etalon de darzenie, model de invatat cum sa te descurci, in timp ce a doua este considerata mai moale, pe motiv ca e prea draguta si delicata. Cele doua se intalnesc la un examen. Inainte sa intre in sala, prima nu isi gaseste starea si fumeaza tigara dupa tigara. Observand-o pe colega ei care asteapta linistita intrarea, o intreaba “Nu ti-e frica?”. Fata cea “moale” raspunde. “Am si emotii, dar stiu ceea ce stiu si nu mi-e frica”.
Acum, ma intreb si te intreb. Care crezi ca este cea moale si care cea puternica? Care dintre cele doua crezi ca are de fapt incredere? Daca le-as intreba, probabil ca amandoua ar raspunde ca nu au incredere. Diferenta e ca una din cele doua a ales sa aiba incredere in situatia pe care o traieste. A ales sa o accepte asa cum e ea. Infricosatoare si imprevizibila. Are emotii, dar nu ii e frica. O lectie foarte frumoasa despre putere si slabiciune.
Traim intr-o lume in care valorile sunt foarte inversate. In care credem ca fi puternic si cu incredere in tine inseamna sa porti o platosa cat se poate de groasa, sa curga prin toti porii tai duritate si sa nu lasi niciodata garda prea jos. Sa fii intotdeuna cel care nu greseste, care stie tot, care are solutia, care nu poate fi invins, care nu se opreste din alergat si care nu scapa nici un graunte de naivitate.
*
Pentru mine, increderea si puterea nu au nici o legatura cu a fi asa sau a nu fi asa. Puterea e ceva ce toti avem. Singuri ne separam de ea in momentul in care pierdem increderea. Increderea in ceea ce traim, in ceea ce alegem. In momentul in care crezi ca destinul, astrele sau si mai rau, altii…aleg calea pe care tu mergi in viata, pierzi increderea. E ca si cand ai lua mainile de pe volanul masinii si o lasi sa mearga singura. Te simti bine? Te simti linistit? Nu prea. Si atunci de ce sa facem asta cu propria viata? De ce preferam sa credem ca totul e un joc de coincidente si intamplari fara sens pe care incercam din greu sa le controlam? De ce alegem sa ne zbatem in loc sa primim cu incredere si poate chiar curiozitate ceea ce ni se intampla. De ce sa privim tot timpul greul ca pe ceva nefolositor numai bun de a mai strange niste traume la karma noastra sau de a intari si mai bine armura stralucitoare? Si de ce sa crezi ca viata ta e banala? Ca a unei furnici care azi e, maine nu mai e? Si sa te chinui din rasputeri sa o faci sa conteze, sa nu fie cumva banala.
be64c32ad039ac2ce6470974b6583650Asa ca in loc sa cauti increderea intr-o imagine cat mai fara cusur sau sa iti convingi mintea ca esti special, frumos, extarordinar – incearca sa iti spui ca ai incredere in tot ceea ce se intampla in viata ta. Ca ai incredere ca ceea ce ti se intampla acum, ca tu ai ales si oricat de urata, negativa sau banala aceasta experienta ar parea, ea iti spune ceva. Ea este o lectie, mai mica sau mai mare. Tu decizi daca asculti ce iti zice. Si tu decizi daca inveti. Si cand inveti.
Eu simt ca aici e puterea. In a nu mai crede ca viata e un hazard, ca bolile sunt intamplatoare, ca oamenii pe care ii intalnim sunt coincidente, ca exista ghinion sau noroc, ca nu putem controla ceea ce primim si ceea ce ni se intampla. Cand alegi calea asta, esti un biet soldat incordat care sta in pozitie defensiva sa poata rezista oricarei furtuni apare. Dar nu poti vedea ca furtunile sunt de fapt roiuri de fluturi colorati.
1158836ec8978982b3b5dd3059a74360
Alege o alta cale. Ai incredere in viata pe care o traiesti, in experientele pe care le traiesti si in loc sa te plangi, sa fugi sau sa le rezisti cu stoicism fiindca ai invatat ca asa fac oamenii puternici si de succes, uita-te la ele cu atentie si vezi ce iti aduc. Ai incredere ca tu ai ales acea intamplare. De ce ai ales-o? Asta numai tu poti descoperi. Si ai incredere ca daca vrei, vei descoperi. Da-ti voie sa decizi si sa accepti cand vei vrea sa descoperi. Nu intra in panica, in neputinta. Dar nici nu pierde puterea acestui drum.Tu poti sa il faci cat de lung sau scurt vrei tu sa fie. Cat de lat, dificil sau usor. Pentru ca tu esti stapanul si creatorul propriului tau univers.
*
Lasa efortul da a-ti zice ca esti cel mai bun, ca esti cel mai tare, ca tu poti, ca vei reusi. Nu mai cauta unde nu trebuie increderea. Tot ce faci e sa construiesti o armura mai stralucitoare. O armura care te tine separat nu doar de ce e afara, dar si fata de ce e in interiorul tau. Si asta doare. Vei ajunge intr-un moment in care vei simti acea durere.
*
Incearca in schimb sa iti gasesti vocea interiora si sa o asculti. Incearca sa ai curajul sa faci ceea ce vocea ta interioara iti zice. Sarim zid dupa zid si credem ca suntem tari si curajosi. Dar saritura e egala cu zero daca o facem cu teama si neincredere in ce se afla dupa zid sau in alegerea de a sari. Daca o facem sa mai bifam o doza de incredere si curaj.
Cred ca una din greselile pe care le facem e sa sarim pasi. Vrem sa ajungem prea repede la rezultate, sa gasim metode perfecte si solutii.
*
Vrem curaj si incercam sa il obtinem demonstrand ca avem incredere. Dar asta doar la suprafata, pentru ca in interior stam cu ochii inchisi si ne tinem repsiratia. Tic tac. Tic tac.
*
Vrem sa ne respectam dar noi nu respectam viata pe care o traim. Nu ne respectam propriile alegeri. Nici nu ne uitam cu atentie la ce alegem si de ce alegem ca sa putem ierta, accepta, sau invata.
*
Vrem incredere in noi dar fara sa avem incredere in viata si in ce traim. Si culmea, vrem sa avem incredere tocmai ca sa putem infrunta mai usor aceasta viata dificila si imprevizibila. Dar te-ai putea gandi ca in loc sa cauti sa contruiesti tone de incredere in tine ai putea contrui incredere in viata? In ce traiesti, in ce simti, in ce alegi. Ai incredere ca daca iti permiti, viata te va duce exact acolo unde ai tu nevoie. Acolo unde de fapt tu vrei, dar mintea si ceea ce ai crezut 30 40 50 de ani nu te lasa sa vezi.
*
Practica aceasta incredere! Vei gasi in ea cheia increderii in tine, si din ea va veni curajul si vointa. Si tot ce mai ai tu nevoie.
Practica viata. Cu adevarat. Invata sa iti traiesti viata si nu viata sa te traiasca pe tine in timp ce sugrumat abia reusesti sa te mentii la suprafata si sa nu te ineci. Ce frumos ar fi sa invatam sa traim…
becfe5aaed4cf9ebb9ea2c1bc9e0636cImi place sa citesc povestile oamenilor care aflati in fata cancerului sau a altor boli necrutatoare, isi descopera lectia vietii. Care tocmai pusi fata in fata cu moartea invata sa traiasca. Si traiesc. Oare noi, cei sanatosi si “fericiti” traim cu adevarat?  Eu simt ca traim mult mai putin decat acei oameni aflati la o luna, un an sau o zi distanta de moarte dar care au inteles. Care au gasit curajul de a se abandona vietii si in acelasi timp de a avea incredere ca tot ce li se intampla are o voce. Vocea lor interiora.
Sunt persoane care au multumit cancerului. Pare dificil de inteles de mintea umana care a invatat ca o moarte, o boala, o despartire, un accident e ceva nefast, nedorit si de evitat. Si asa trec boli pe langa noi (mai grave sau mai putin grave), trec accidente, trec oameni care ne “ranesc”, trec situatii care ne iau exact ce tinem cu dintii, trec esecuri, succese, trece viata insasi care ne ia din frumusete, din tinerete. Dar nu stim ce a trecut cu adevarat.
*
Cum sa avem incredere in noi cand nu avem incredere in ce traim si experimentam?
*
Cum sa ne cunoastem cu adevarat cand nu ne auzim vocea interioara, cand nu stim care e mintea si care e intuitia? Cand actionam din minte, si nu din inima. Si asta tot timpul cu frica bine ascunsa in noi. Traim imbatati de coktailuri de minte si suflet si cautam bezmetici drumuri corecte, intelesuri si raspunsuri. Dar cel care poate sa aprinda lumina este chiar tu.
*
Dar ai uitat ca poti face asta. Ca poti sa aprinzi nenorocitul ala de bec! 🙂
*
*
Daca ti-a placut citeste si:
Adevarul gol golut

Adevarul gol golut

Sa meditam. La ce?

Sa meditam. La ce?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s