De vorba cu mine insami. Sa meditam. La ce?

meditation 1Prima oara cand am decis sa aduc practica in viata mea si sa lucrez ceva in sensul unei dezvoltari, decoperiri interioare – call it as you want, a trebuit sa ajung si la capitolul meditatie, mai exact sa practic. O meditatie simpla in care doar trebuia sa fiu atenta pe respiratie.  Atat, nimic mai mult. Tot ce mi-a trecut prin cap a fost: “cand ajungem la lucrurile importante si sa treaca mai repede partea asta plictisitoare cu respiratia?” de care nu aveam nici o atragere. Banuiesc ca e plin pamantul de persoane ca mine, care nu simt nici o atractie in a sta si respira. Asa, ca prostu.

Sunt convinsa ca multora li se pare plictisitor, altora li se poate parea chiar fara scop iar altora li se pare ceva destinat celor nefericiti sau dusi cu capul care se plictisesc de propria viata.

Am mai auzit si fraza asta: “Oamenii fericiti sunt plictisitori”. Nu o zicem, dar cam toti gandim asa. Nu am dileme existentiale, nu simt nevoia sa ies in evidenta, sa impresionez pe ceilalti cu cat de special sunt eu ca om, cat de inteligent, cat de interesant, cate lucruri fac, cu cate si cati ma lupt zi de zi. Nu inving, deci sunt un ratat. Nu cresc, deci sunt insignifiant. Nu am probleme, deci nu traiesc. Nu am drame, deci sunt gol in interior. Nu ma enervez, deci nu simt. Pentru multi, asta e plictiseala curata. La fel si cu meditatia.

the-ego-a-useful-fictionSunt multe tipuri de meditatie, multe pareri si idei despre ce e meditatia. Daca o sa incepi sa scormonesti internetul dupa informatii, te vei trezi intr-un labirint cu tot felul de pareri, experiente, cum e mai bine sa faci, cum e gresit si tot asa. O sa gasesti tot felul de indrumare, ghidari si incursiuni in meditatie chiar si mantre pe care sa practici. O sa gasesti informatii inlcusiv despre proiecta astrala – o meditatie care te conduce in a avea experiente in afara corpului.

Nu am calatorit niciodata in afara corpului meu dar nici nu neg aceasta experienta. Cred ca a-ti refuza anumite credinte, incercari, trairi e una dintre cele mai periculoase moduri de a te limita. Este o descoperire a mea pe care incerc sa o cultiv si pe care o doresc oricui: aceea de a nu simti ca orice lucru, experienta sau persoana se incadreaza in ok sau “not ok“, in “da“, sau “nu“, in “alb” sau “negru“. De ce o cultiv? Pentru ca separarea si limitele nu aduc nici o implinire. In momentul in care iti dai voie sa renunti la conceptii, credinte, incepi sa te simti mai liber. Nu societatea, tara, jobul sau bugetul ne conditineaza, ci propriile noastre limitari.

Din libertate incepi sa te simti mai inradacinat in propria ta viata, din inradacinare simti ca viata e creata de tine si nu mergi pe cararea unui destin incontrolabil. Si de aici incolo incepi sa respiri cu adevarat.relax-a-littleAm citit o data parerea cuiva despre viata dupa moarte. Acest cineva, fiind intrebat de un jurnalist ce parere are despre viata de dupa moarte a raspuns simplu: “Nici una. Cum poate sti ce e dupa moarte daca nu a experimentat chiar el? Poate fi Dumnezeu, poate fi o noua viata, poate fi iad, poate fi paradis si poate fi… nimic”. Un raspuns care m-a fascinat. De ce simtim nevoia sa avem intodeauna un raspuns? Si nu orice raspuns? Acel raspuns corect, inteligent si de neschimbat. Uneori tinem atat de rau cu dintii de parerile noastre incat uitam sa le dam libertatea sa zboare si sa faca loc altora in locul lor. Uneori suntem atat de porniti impotriva existentei ozn-urilor ca uitam ca nu avem nici o dovada ca ar fi sau nu ar fi. Doar o parere. Cam la fel ne inversunam impotriva medicinii holistice, a existentei energiei din noi si a multor altor capitole pe care fara sa le experimentam le-am inghitit ca pe pastile si am inchis ochii sa vedem inapoi intunericul. Poate e mai sigur, dar si mai negru.

Asa ca aleg sa las spatiu in locul barierelor si granitelor. Aleg sa las loc unei experiente care imi poate placea, care imi poate deschide noi drumuri. Cand instinctiv nu avem nici o parere asupra unui lucru, cel mai bine e sa ne abtinem de la a ne arunca intr-o tabara. Riscam sa pierdem tabara care ne reprezinta sau riscam sa pierdem partile bune din tabara eliminata.

Revenind la meditatie, aplic aceeasi filzofie si aici. Sunt si incerc sa fiu deschisa la orice, alegand sa incerc ceea ce simt ca rezoneaza cu ce simt si cu ceea ce sunt. De exemplu, daca maine apare o practica ce are la baza sexul in grup, mai mult ca sigur o voi ocoli. Dar in acelasi timp, nu tin sa cred ca aceasta practica nu poate avea succes pentru o persoana care se regaseste in ea. Daca o singura persoana atinge “iluminarea” facand sex in trei, probabil ca e buna pentru cineva in lumea asta mare. Dar nu pentru mine.

Si  mai urmez doua legi: cea a simplitatii si cea a vointei.

  • Cea a simplitatii pentru ca “keep it simple” te fereste sa aluneci in discursuri ale mintii care nu isi au rostul. Filozofia e o mare pacaleala daca ajungi sa te pierzi in labirintul mental. Si pentru ca in orice imi place simplitatea. De la ce mananc, la ce port, la ce restaurante, vacanta, masina prefer, la ce ma bucura, am observat ca simplitatea e drumul meu. Pentru ca chiar daca ani la rand mi-am dorit sa fiu sofisticata, am inteles ca de fapt nu ma reprezinta deloc si ca fericirea mea se naste din simplitate si nu din complexitate.
  • Vointa este o alta valoare fara de care as fi abandonat cu succes “cautarea mea interioara”. Printre care si meditatia. Dar am simtit ca probabil trebuie sa depui un efort si sa investesti ceva timp, incredere si daruire ca sa poti culege niste roade. Am simtit ca nu prea merge daca te scalzi in doua ape cu lucrurile astea. Ori mergi pe drumul asta si renunti la toate bagajele care le cari cu greu de ani si ani, ori te vei invarti in jurul cozii crezand ca faci schimbari –  mai lasi un bagaj dar in acelasi timp pui altul imediat la loc. Am simtit ca in ciuda neincrederii care apare, trebuie macar o perioada sa incerci. Ca in ciuda unei lipse de rezultat (oare?!) mai trebuie sa astepti. Ca iti esti dator cu acea incercare. Vointa e cea care m-a ajutat astfel sa raman pe un drum care la inceput nu imi zicea foarte multe. De fapt, imi zicea multe acest drum, dar nu se lega de mine. Mi se parea un drum foarte interesant dar nu parea sa vrea sa ma primeasca si pe mine. M-am luptat ceva vreme cu un mare “nu pot”, uitandu-ma cu iritare si amaraciune la cei care puteau.

NEVER-GIVE-UPCam asa e cu meditatia.

Din minut in minut gandurile iti zboara in orice directie posibila. M-am trezit gandindu-ma la ce haine sa port a doua zi la birou si cum sa le asortez, la ce ce am pofta sa mananc, ce fac in urmatoarea vacanta si lista poate continua. Mintea este absolut incredibila. Va gasi cele mai stupide motive sa te fure. Parea o batalie pierduta din start. Nici o sansa ca mintea mea sa se linisteasca. Nici o sansa sa ating acea stare de liniste interioara, ce sa mai vorbim de accesarea eului meu interior. Dar am continuat. Usor usor am inceput sa simt mai multe. M-am simtit mai mult in interiorul meu si mai putin in afara. In urma diverselor metode pe care le-am incercat, usor usor tabla mea de sah s-a schimbat. Din exterior totul e la fel. In interior insa, totul se schimba.

Si am inteles in sfarsit de ce e atat de importanta meditatia. Pentru ca meditatia pare sa fie singura metoda de a ne conecta cu sufletul nostru. O conexiune pe care nu o avem , contrar a ceea ce credem. O conexiune pe care e greu sa o reconstruim. Dar putem sa stergem praful de pe potecile ascunse si sa incepem sa fim ceea ce suntem. Nu ceea ce am construit artificial si i-am dat nume, prestanta, valoare si importanta ca mai devreme sau mai tarziu sa ne trezim limitati, frustati, inversunati si obositi. Si sa dam vina pe viata. Cand singurul care ai creat cu mare interes acea experienta ai fost chiar tu.

Activitatile pe care le facem zi de zi ne conecteaza cu mintea, nu cu sufletul. Credem ca devenim mai inteligenti, mai independenti, mai cultivati. E posibil ca egoul nostru sa devina asa si nu noi? Da-ti voie macar sa te intrebi.

In minte nu e fericire, nu e pace, armonie, iubire. In minte e ambitie, lupta, neincredere, ura, invidie, trufie, alergare, oboseala.

Si privind in urma, sunt extrem de recunoscatoare mie. Ca nu mi-a pasat ce va crede lumea, ca nu mi-a fost frica de schimbare, ca nu mi-am gasit pretexte peste pretexte sa fug. Imi sunt recunoscatoare ca la un moment dat in viata mea am dat prioritate maxima unui lucru despre care nu stiam multe. Dar am simtit ca eu sunt cea mai importanta. Nu jobul pe care il am, nu prietenii, nu familia, nu iubitul, nu viitorul meu “stralucit”. Si am ales. Atunci nu stiam fata de ce ii dau prioritate. Acum imi dau seama ca ii dadeam prioritate fata de mastile pe care le purtam, egoului meu pe care ma saturasem sa il las sa ma conduca. Pare usor sa dai prioritate? Nu prea. Mintea vine cu multe povesti. De exemplu, ce ai alege intre un weekend dedicat unei dezvoltari personale si orice altceva? 90% vor alege orice altceva. Cu multe pretexte. De la diverse activitati imposibil de replanificat, la lipsa de chef, la nevoia de a studia mai atent problema…pana la adevaratul motiv: frica! In spatele povestilor se afla intodeauna frica. Frica de a nu pierde ceea ce ai cladit ani de ani cu atata pricepere. Frica de a nu pierde ce ai tu mai de pret: masca.

  • mistakes
  • Cum sa meditam?

O metoda foarte simpla e sa respiri cu atentia pe respiratie, de preferat sa alegi un punct interior imaginar, gen plexul solar si ramai cu atentia ca si cand aerul intra si iese prin acel canal. Ca si cand ar curge un rau prin acel punct. Si esti atenta pe curgerea lui. Imi aleg o pozitie confortabila, poate fi acea pozitie de lotus practicata de toata lumea dar cred ca la fel de bine poti sta si intins. Daca reusesti sa ramai cu atentia pe respiratie, vei observa ca nu te poti gandi la altceva. Atentia in corp probabil pune on hold mintea. Cum pierzi insa atentia de pe respiratie, mintea zboara. Incearca sa ramai in corp sau sa revii cat de repede poti. Legatura cu corpul nostru e un alt subiect care e pus la colt. Cum vrem sa ne simtim frumosi cand noi nu ne simtim corpul si il consideram doar un suport?

tumblr_mg62th3qfG1s2zkoko1_1280_largeCat sa meditezi? Nu are prescriptie ca la doctor dar cu cat mai des cu atat mai bine.

Ideal ar fi daca am reusi sa aducem meditatia in activitatile noastre de zi cu zi, ca atunci cand dai cu aspiratorul, speli vasele sau pictezi. Poti medita in timp ce speli vasele..why not? Avem nevoie de cat mai mult timp petrecut CU noi insine, IN noi insine. Avem nevoie de timp sa ne ocupam viata, nu mintea.

Chiar daca nu te intereseaza dezvoltarea spirituala, meditatia ajuta foarte mult la eliminarea stresului, trecerii mai usoare peste momentele dificile si mai ales la odihna. Mintea si ganditul incontinuu ne obosesc teribil. Credem ca suntem obositi datorita jobului si stilului activ de viata pe care il avem, dar de fapt suntem obositi pentru ca mintea noastra nu are pauza. Nici macar in somn cateodata. Visam si proiectam incontinuu aceleasi ganduri din timpul zilei. Si ne trezim obositi. Fugim in concedii. Mai atenuam din efecte dar nu rezolvam cauza. Pentru ca in momentul in care ne intoarcem la job, reluam aceleasi obiceiuri care ne seaca..de viata.

Din experientele mele cu meditatia pot insa zice: la inceput nu am simtit nimic. Nici o traire interioara. Nici o conexiune cu mine insami cum tot citisem prin alte parti. La inceput nici nu mi-a placut. Dar dupa ce am inteles ca transformare fara meditatie chiar nu se poate, i-am dat o sansa. Si usor usor am mai tot practicat. Si usor usor, trairile au tot crescut. M-am simtit mai mult in interiorul meu si mai putin in afara.

Si cu tot riscul de a parea extrem de plictisitoare, aleg sa fiu plictisitoare si fericita. Plictisitoare si prezenta in viata mea. Plictisitoare si prezenta in relatia mea. Plictisitoare si stapana a propriei mele vieti, nu invers.

Il las pe Osho sa ne zica mai multe despre meditatie.

Meditatia este absenta gandurilor.

meditate-ambitiousFiinta ascunsa dincolo de gandurile noastre nu poate fi relevata decat atunci cand nu mai exista gandire. Cerul infinit nu devine vizibil decat prin absenta norilor. In fiinta voastra exista un asemenea cer. Pentru a-l cunoaste, norii gandurilor trebuie eliminati. Acest lucru este posibil. Cand mintea se odihneste si in ea nu mai apar ganduri, in starea de liniste care se lasa, in profunzimea nascuta din absenta gandurilor, adevarul este relevat.
Cum putem realiza acest lucru? Procedeul este foarte simplu, dar voua vi se va parea extrem de dificil, caci ati devenit atat de complecsi. Ceea ce este posibil pentru un nou nascut a devenit imposibil pentru voi. Copilul nu face decat sa priveasca, fara sa gandeasca. El nu face decat sa vada. Iar aceasta vedere este miraculoasa. Acesta este secretul, cheia care poate deschide poarta catre adevar.

Eu va vad pe voi. Va privesc si va inteleg. Intelegeti? Atunci cand va privesc, nu gandesc deloc. Din aceasta absenta a gandurilor se naste o incredibila stare de calm, si auzi totul fara ca in fiinta mea sa se nasca vreo tulburare.  Gandurile au disparut.
Metoda meditatiei este constientizarea corecta.
Nu aveti nimic de facut decat sa vedeti ceea ce se petrece in interiorul si exteriorul vostru.

Tot ce trebuie sa faceti e sa le priviti fara nici un scop. Devenitit martorul detasat al manifestarii, un simplu observator.
Aceasta luciditate care observa totul cu detasare conduce la starea de pace, de vid, absenta gandurilor.
Incercati si veti vedea.
Toate gandurile se dizolva, constiinta se trezeste si devine vie. Din cand in cand, priviti si ascultati, deveniti martorul lumii si al fiintei voastre. Nu ganditi. Fiti un simplu martor si vedeti ce se intampla. Apoi, lasati aceasta stare de martor sa se dilate, sa va invadeze toate activitatile, fizice si mentale. Luati-o cu voi oriunde v-ati afla.

Cand apare starea de martor, egoul dispare si omul incepe sa vada, realizand cine este el cu adevarat. Eul moare si sinele se trezeste.
Prin aceasta stare de martor, care consta in observarea propriilor stari mentale, in fiinta se petrece o transformare rapida. Daca va veti observa gandurile, veti incepe sa deveniti constienti de cel care observa. La inceput, aceste stari vor fi efemere, dar va veni o zi cand observatorul va va aparea in toata splendoarea si maretia lui, iar din acea zi, suferinta si saracia voastra interioara vor disparea definitiv.
Aceasta metoda nu poate fi practicata doar din cand in cand, daca doriti sa atingeti eliberarea. Ea trebuie practicata continuu. Cu cat omul o practica mai mult, identificandu-se din ce in ce mai puternic cu starea de martor, cu atat mai stabila devine aceasta stare, care tinde sa nu il mai paraseasca niciodata.

tumblr_mblbdx2O2o1rr6hxio1_500_largeIntreaga arta a meditatiei consta in transcenderea mintii.
Timp de aproape 10000 de ani, orientalii si-au consacrat intreaga inteligenta si intregul geniu unui singur scop: descoperirea felului in care pot fi transcense mintea si conditionarile ei.
Pe scurt, meditatia poate fi definita ca observarea mintii. Cel care mediteaza devine martorul mintii sale. Daca iti poti privi in tacere mintea – fara nici o justificare, fara nici o apreciere, fara a o condamna sau judeca, fara pro sau contra, daca o poti privi pur si simplu, ca si cum nu ai avea nimic de-a face cu ea, atunci se produce miracolul meditatiei. Mintea, dispare treptat.
In momentul in care mintea dispare, ajungi la ultima poarta, care este foarte fragila, intrucat nu a fost poluata de societate: inima ta. De fapt, inima iti cedeaza imediat trecerea; ea nu incearca sa te opreasca. Te asteapta in fiecare clipa, gata sa iti deschida poarta catre fiinta. Inima este prietena ta.
Dusmanul este capul. Corpul si mintea iti sunt prieteni, dar intre cele doua extreme se afla un zid puternic, la fel de urias ca si Himalaya, si el este dusmanul tau. Din fericire, zidul poate fi trecut printr-o metoda simpla. Budha a numit asceasta metoda vipassana. In japoneza e zen. In limbile europene nu exista nu exista un echivalent precis al acestui cuvant. De aceea, folosim arbitrar cuvantul meditatatie.
Retineti insa: indiferent ce semnificatie acroda acestui cuvant dictionarele voastre, ea nu coincide cu definitia pe care i-o acord eu. Toate dictionarele vor spune ca meditatia inseaman sa te gandesti la ceva. Atunci cand ii spun unui occindental: “Mediteaza”, el ma intreaba “La ce?”.
Meditatia inseamna pur si simplu luciditate. Ea nu are nimic de a face cu gandirea, sau concentrarea, sau contemplatia. Cuvantul occidenteal presupune intodeuana un obiect al meditatiei.
Prin aceasta simpla observare mintea dispare. Ati auzit vorbindu-se de atatea miracole, dar in realitate, acesta este unicul miracol. Toate celelalte asa zise miracole nu sunt decat povesti de adormit copiii.
Faptul ca Iisus a pasit pe apa, sau a preschimbat apa in vin – toate acestea sunt povesti. Daca le intelegeti simbolismul, ele capata o mare semnificatie. Daca sunteti insa convinsi ca au o veridicitate istorica, atunci va dovediti pur si simplu naivi. Ele sunt frumoase din pucnt de vedere simbolic.

Meditatia nu este decat un instrument pentru a va ajuta sa deveniti  constienti de sinele vostru real – care nu este creat de voi. Cu acest sine v-ati nascut. Sunteti una cu el! El trebuie doar descoperit. Acest lucru este aproape imposibil, caci societatea nu permite relevarea lui. Nici o societate nu permite relevarea lui, caci sinele real este foarte periculos pentru biserica, pentru stat, pentru multimea anonima, pentru traditii, pentru ca atunci cand omul isi cunoaste  sinele real, el devine cu adevarat un individ. El nu mai apartine psihologiei multimii, nu mai cade prada superstitiilor, nu mai poate fi exploatat, nu mai poate fi condus precum o turma de vite, nu mai poate primi comenzi.
Viata sa va capata o imensa frumusete si o integritate perfecta.
Meditatia va ajuta sa va amplificati facultatea intuitiva, sa intelegeti ce anume va poate implini, ce va este de folos pentru inflorirea interioara. Indiferent care este aceasta forta, ea difera de la un om la altul. Tocmai aceasta este semnificatia cuvantului “individ”: unicitatea fiecarui om. Cautarea acestei unicitati reprezinta o mare aventura.”

(din Cartea despre Ego, Osho)

Daca ti-a placut citeste si:

In pozitia perfecta. Ca pe coperta.

In pozitia perfecta. Ca pe coperta.

Viata mea este despre mine, nu despre ceilalti

Viata mea este despre mine, nu despre ceilalti

Drumul spre intimitatea in doi nu trece numai prin pat

Drumul spre intimitatea in doi nu trece numai prin pat

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s