De vorba cu mine insami. Drumul spre intimitatea in doi nu trece numai prin pat

tumblr_l3njbsx7yV1qzzfgmo1_r1_500_largeIntr-o zi il intalnim pe EL. La servici, la o iesire cu prietenii, la o cafea, in club sau pur si simplu pe strada. Incep tatonarile usoare, fluturasii se inmultesc in stomac, facem dragoste zi de zi si descoperim ca si o frunza de pe jos ne face fericiti. Stam impreuna cu orele de vorba sau privind peretii si orice noua descoperire ni se pare incantatoare in imperfectiunea ei.

El ni se pare cel mai cel. Cel mai frumos, cel mai deosebit, cel mai potrivit pentru noi si cu siguranta de neinlocuit. Dupa o vreme apar si micile certuri, dar trec usor ca suntem tineri si ne iubim. Ne mutam impreuna si incepem sa cladim un viitor impreuna. Asteptam cererea. El asteapta momentul. In cele din urma apare si momentul mult visat si dupa un an de pregatiri si discutii interminabile despre culoarea servetelelor si lista de invitati ne legam si mai adanc de cel de langa noi. Cu toate ca la inceput parea un Fat Frumos, acum e si el un fel de Vlad Tepes cu bune si rele. La fel ca si noi. Dar e ok sa fim diferiti si e ok sa ne mai detestam din cand in cand. Ne construim independente. Eu cu fetele in oras, la sala sau la shopping, el in fata televizorului departe de zumzaitul meu zilnic, multumind cerului pentru o clipa de liniste. Sau poate cu colegii la o bere, sau poate la un pescuit, un meci. Whatever. Acum ne mai si plictisim impreuna si pare chiar fun sa gasim activitati separate unul de celalalt.  Jumatate de an planuim vacanta impreuna, si cealalta o asteptam. Seara ne intalnim la cina sa facem rezumatul zilei. Sa ne mai minunam de diverse. Sa mai comentam ce mai fac ceilalti. Sa ne uitam la filme si sa adormim unul in bratele celuilalt. Sau poate facem chiar dragoste inainte. Ne harjonim diminetile prin casa, ne alintam cand nu ne vede nimeni si ne uitam cu coada ochiului daca celalalt a uitat sau nu sa isi stranga masa. Ne punem repede mastile serioase de oameni care au o viata grea de infruntat cu multe probleme si responsabilitati si…plonjam. El cu forta, tu cu gratie.

LuckyOptimist.com-BEST_large
Daca te gandesti ca o sa condamn exemplul de mai sus, te inseli. Nu il condamn, deloc chiar. Incerc sa te intreb doar: de ce credem ca nu exista mai mult? De ce zicem stop cand am ajuns sa ni se para o relatie ok. De ce credem ca nu mai e nimic de adaugat la o povestea noastra?

De ce nu treci de la a construi istorie cu cel de langa tine, la a construi intimitate? Crezi ca ai creat o intimitate cu cel de langa tine? Esti in stare sa petreci un weekend departe de oras doar tu cu el? Sau o vacanta intreaga? Fara sa va plictisiti? Fara televizor? Fara sa simtiti nevoia sa bifati activitate dupa activitate de dimineata pana seara sau sa va mai inconjurati de inca 3-4 prieteni?

Daca ai raspuns un da chiar si indoit, atunci nu ai creat acea intimitate la care ma gandesc. De altfel foarte putine cupluri o fac. De ce? Pentru ca ele cred ca trenul a ajuns deja in gara care trebuie, pentru ca el nu vrea, pentru ca nu exista timp, pentru ca ma dedic jobului, pentru ca am de crescut un copil, pentru ca, pentru ca. O problema cu o mie de pretexte ca sa ascundem de fapt adevarul: nu avem chef. Nici tu mai mult ca el. E usor sa arunci mingea in terenul advers si sa fie altii responsabili pentru nu-ul tau.

Daca doresti sa ramai in punctul in care esti, nu e nimic rau, ramai. Nu vei ajunge la divort si la drame in casnicie. Nu esti o proasta sau o incapabila. Nu esti pe drumul gresit sau corect. Esti doar pe un drum. Nu exista alegeri gresite sau bune. Daca nu simti sa o faci, nu o face.
Daca vrei mai mult, iti apreciez curajul de a putea fii sincera cu tine si relatia ta, de a lasa la o parte ceea ce societatea ne invata ca e bine, ceea ce prietenii pe care ii admiram fac,  de a lasa de fapt toate parerile la o parte si de a construi cu adevarat ceva real cu partenerul tau. A construi o casa, o situatie materiala buna, un viitor sigur este atat de putin comparativ cu intimitatea in cuplu. Iubirea nu poate creste pe ambitii, ea creste pe sinceritate si daruire.

tumblr_m5mh8dwJPv1ruo56uo1_500_largeHai sa ne oprim din a construi “viitoruri” sigure si hai sa construim relatii nude, dezbracate de prejudecati, de minciuni, de masti false, de insecuritati si dependente.  Relatii in care poti sta 3 zile in varful muntelui fara sa te plictisesti de cel de langa tine, de tacerea dintre voi doi. Pentru ca nu e tacere, e o comunicare mult mai adanca decat o pot face cuvintele. Va simtiti si va bucurati unul de celalalt. Multi considera asta superficialitate. Dar arunc toate discutiile inteligente la gunoi pentru a trai acea “superficialitate” cu cel de langa mine. Pentru a-l simti cu adevarat, pentru a ma bucura de ce e el cu adevarat, si nu de mastile lui.
Legaturi mentale e foarte usor de construit, dar e timpul sa vrem sa construim legaturi de la inima la inima. Atentie! Nu de la masca la masca! E foarte usor sa cazi in capacana si sa crezi ca te bucuri de cea mai deplina iubire din lume, cand tu nu il cunosti cu adevarat pe cel de langa tine. Si nici pe tine.

Cu toate ca vorbim zilnic despre iubire si parem sa fim foarte experti in acest subiect, de fapt ne mintim singuri creand niste relatii de ura. Iubirea nu are nevoie de dovezi, de demonstratii, de siguranta, de a cere sau de a da ceva inapoi. Si totusi, noi nu traim in iubire, ci in mici razboaie psihologice cu cel de langa noi. Razboaie in care azi e pace, maine razboi, azi e iubire, maine ura, azi e fericire, maine dezamagire. In care ne e frica sa zicem ce simtim, dar ne e frica si sa acceptam ce am putea primi. Razboiul rece e tot un razboi.

Chiar daca ne dezbracam de haine, traim in niste relatii fara intimitate. Chiar daca noi credem ca vorbim, nu stim sa ascultam cu adevarat. Chiar daca zicem ca intelegem, nu stim ce e adevarata compasiune fata de trairile celuilalt.

coupleSi numim asta iubire. De fapt…este un tip de iubire. O iubire fizica, o iubire mentala, o iubire cu dependente, dar nu o iubire intima si din inima. Este o iubire de la masca mea la masca ta, de la dependenta mea la nevoia ta, printre ale caror crapaturi patrund si mici scanteie. II condamnam de multe ori pe barbati ca nu traiesc aceasi iubire ca a noastra, dar de fapt nu suntem cu nimic mai presus. Traim exact aceleasi iubiri ca si ei, aceleasi iubiri lipsite de constiinta si acoperite cu masti peste masti. Nu gradul de iubire difera, ci masca.
Pe ei inteleg de ce nu vad un alt drum. Traim intr-o societate in care barbatul e captiv unui tipar destul de rigid si lipsit de exuberanta si sensibilitatea permisa unei femei. Sunt barbati si e dificil sa iti mai mentii statutul masculin cand iti astepti iubita seara sa va priviti in ochi, in loc sa te uiti la ultimele stiri de la televizor in caz ca se distruge lumea fix atunci si ai putea rata momentul.
Dar tu, ca femeie, de ce te incapatanezi sa iti umpli capul cu teorii despre independenta si diferenta speciilor de pe marte si venus? De ce te incapatanezi sa fii la fel de inchisa ca si el? De ce te multumesti doar cu ce vezi acum? De ce nu vrei sa crezi ca iubirea poate fi mai mult decat acel sentiment de “ok” bazat la multi pe o recunostinta a tot ceea ce am construit impreuna sau a impartasirii unei liste de pareri comune. De multe ori bazat pe dependente sau pe construirea unei imagini care iti da siguranta si implinire. Printre care razbat sugrumate acele sclipiri de iubire pe care nu stii sa le definesti, sa le explici. Dar alea te fac fericita.

Si chiar si mai trist. Ce facem cand descoperim ca am putea mai mult? Schimbam partenerul. O povestioara foarte simpatica dintr-o carte a lui Osho:

Un prieten de-al lui Osho s-a insurat de 3 ori. In India este dificil sa obtii divortul dar omul s-a descurcat. De fiecare data, prietenul lui Osho a sperat in mai bine, ca urmatoarea va fi mai buna. De fiecare data i-a zis lui Osho: ” De data aceasta nu ma voi mai indragosti de o femeie ca cea de care m-am despartit. Ce scorpie a fost!”. Osho ii zicea : Te vei indragosti intotdeuana de o scorpie!”. In cele din urma, amicul i-a zis lui Osho: “E ciudat. Imi spui de fiecare data acelasi lucru si culmea este ca ai dreptate.Toate cele 3 neveste care le-am avut au fost niste scorpii. Cum ti-ai dat seama?” Osho i-a raspuns: “Eu nu sunt astrolog, dar te cunosc foarte bine. Stiu perfect ce tip de femeie te atrage.Cand te-ai indragostit de prima femeie, ai analizat calitatilecare te atrag la ea. Cine este acela care le-a cautat pe urmatoarele? Nu tot tu? Nu era firesc sa alegi aceleasi calitati ca prima data? Tu nu te-ai schimbat. De aceea, nici ce te atrage nu s-a schimbat. Nu te-ai gandit niciodata ca singurul responsabil pentru alegerea acestor femei ai fost tu. Degeaba schimbi femeile intre ele. Mintea trebuie sa ti-o schimbi!”.

Deci nu mai gandi sa schimbi partenerul, ci incearca sa schimbi gandirea! Nu mai schimba relatia, schimba mintea. Relatia nu are absolut nimic rau. De fapt, nu exista relatii cu probleme, poate doar oameni cu probleme.

De ce nu faci tu inca un pas in loc sa il mai bodorogesti tot timpul in gand pentru ce face si ce nu face? Pentru ca daca tu nu faci acel pas, 90% ca el nu o sa il faca. Poti sa astepti mult si bine ca Fat Frumosul tau se dechida in fata ta ca nu o va face. Pentru ca el e mai inchis decat tine. A fi barbat nu e un lucru usor, contrar a ceea ce pare.

ryanA fi barbat unde societatea noastra iti pune un mare semn de intrebare oricarei intentii de a te dezvolta emotional, de a te cunoaste, de a simti, de a plange, de a fi slab nu poate fi usor. Nu prea poti crea intimitate cand tu, ca barbat, nu poti lasa masca de puternic la o parte. Si la fel nu poti crea intimitate cand te ascunzi in spatele baietelului care o cauta pe mama.
Deci, spre diferenta de ce cred majoritatea femeilor, eu cred ca e greu sa fii barbat. De fapt nu cred, simt. Simt ca e greu sa traiesti inchis cu multe judecati, limite si targeturi peste targeturi. Cand eu simt cat mi-e de bine fara ele, simt ca lui trebuie sa ii fie totusi greu. Pentru ca simt ca e greu sa tii tot timpul stacheta foarte sus si costumul impecabil aranjat si inchis la nasturi. Ceea ce fac majoritatea barbatilor in ziua de azi.

Eu, ca femeie, imi permit sa dansez in mijlocul unei strazi si lumea sa ma creada un pic nebuna, daca nu chiar artista. El nu isi permite sa se prosteasca, sa sara intr-un picior sau sa se bucure ca un copil.

/
Eu imi permit sa sufar din dragoste, sa plang, sa imi exteriorizez orice traire. El nu are. Va fi considerat urgent un pampalau si va fi indreptat de urgenta catre prima femeie disponibila sa ii oblojeasca ranile pentru ca suferinta e un semn de slabiciune.

/
Eu imi permit sa visez, sa ma gandesc la ce vreau cu adevarat sa fac in viata, poate sa si schimb macazul. El nu prea. Trebuie sa construiasca o casa, o cariera, trebuie sa aiba grija de familie, sa fie primul. La fel ca tatal lui.

/
Eu imi permit sa mananc salate, sa nu ma incante micii cu kilogramul. El nu prea. Nu e masculin sa mananci o salata…fara carne.

/
Eu imi permit sa citesc o carte care ma emotioneaza. El nu are timp sa gaseasca o carte care sa il emotioneze, cauta carti care sa ii dezvolte creierul.  Nu e ciudat cum cautam barbati de succes si impliniti profesional ca sa ajungem sa suferim singuratati in doi? Ca sa ajungem sa ne simtim neintelese si incapabile sa ne exprimam de fata cu el, sa fim exact cum simtim ca suntem? As cam zice ca ne-o facem cum mana noastra. Cu cat mai de succes e o persoana cu atat egoul ei e mai mare si cu atat de greu ii va fi sa renunte, sa schimbe. A investit prea mult in ce are si e mult prea atasata de ce are ca sa poata renunta. So…what you want is what you get.

/
Eu imi permit sa imi mai fac cate o introspectie. El nu. In grupul lui nu a auzit de nimeni care sa isi puna probleme de suflet, si nu de politica. El nu se va gandi la durerile copilariei, despre cand se simtea inferior celorlalti baieti sau cand nu s-a simtit apreciat de tatal lui. Ce a fost, a fost. Trebuie bagat la cutia cu vechituri.

/
Eu imi permit sa ma imbrac azi cu ce culoare am chef. El nu va indrazni sa iasa din tiparul in care si-a ales sa se incadreze. Cati barbati indraznesc sa puna un tricou roz la birou?

/
Eu imi permit sa simt. Pe mine, pe cei din jur. El nu. Pentru ca trebuie sa dea solutii, nu sa simta. Nu are timp sa simta.

/
Eu imi permit sa ma gandesc la mine, la relatia noastra, ba chiar poate vreau sa incerc yoga, meditatie sau sa invatam ce e sexul tantric. El nu. Isi refuza categoric sa ridice orice punte catre interiorul lui. Pentru ca nimeni nu l-a vazut pe Rambo stand in pozitie de lotus in mijlocul padurii si meditand.

shadowsO femeie “perfecta” are zeci de portete: de la femeia puternica, de cariera, la cea artista si sensibila. De la cea misterioasa la cea nebuna si aventuriera. De la cea urata dar cu umor, la cea cu picioare interminabile care iti surade glacial si inabordabil. De la cea zapacita, la cea gingasa. El are cam acelasi portret. Barbatul responsabil pe umerii carora se cladeste familia perfecta, jobul perfect, masina, casa si toate celelalte. Cam mare responsabilitatea.
Si atunci, te intreb. Chiar ti se pare usor sa fii barbat? Daca tu te simti inchisa de limitele societatii, de propriie temeri si refuzuri, atunci el cum sa se simta? Eliberat? Mai eliberat decat tine? Nu as prea crede. Daca in spatele tau se ascunde o fetita care inca isi asteapta printul, in spatele lui e un baietel care se chinuie sa imbrace zalele unui luptator.
Luptatorii nu plang, nu sufera si nu viseaza. Ei sunt actiunea, curajul si puterea. Si asa e. Masculinitatea are partile ei fenomenale. Daca e inteleasa corect.

1005327_1401662793385893_452379017_nImpreuna suntem o impletire de emotie si lupta, de ” a visa” si “a face”, de “simti” si ” a trai”, de joaca si planificare, de intuitie si actiune, de dur si dulce, de feminin si masculin.
Si din aceasta extraordinara impletire, eu pot invata sa fiu femeia adevarata si nu fetita in cautarea unui drum. Iar el poate invata sa fie barbatul care e in el si asteapta sa iasa la suprafata, si nu barbatul care il vrea societatea, jobul, familia. Nu barbatul care era tatal lui si de la care a copiat ce e un barbat, ce e o relatie, ce e o familie. Si amintirile astea sunt atat de indepartate ca nici macar nu isi aduce aminte, nu le recunoaste. Era prea mic sa poata alege daca ceea ce invata si copiaza de la tatal lui il va face fericit sau nu.

Natura omului e expansiva, in nici un caz reprimata. Barbatul societatii in care traim e un barbat care isi reprima multe, prea multe. Un barbat care invata ca reprimarea e o dovada de putere si curaj. Iar noi, femeile, le intretinem reprimarile. Reprimari care strang multe in interior si ies sub diverse forme, de la furie fata de diversi politicieni, nevoia de violenta la un meci, frustrarea de la job, tacerea in cuplu cand se inchide in fata ta, lipsa preludiului, sexul mecanic sau lipsit de tandrete, injuraturile care acompaniaza aproape orice propozitie sau incapacitate de a face ceva, orice – un fel de abdicare in fata vietii.

Chiar crezi ca asta e barbatul? Asa il hranesti si tu, ii incurajezi formele de reprimare si il incurajezi sa vaneze pozitii din ce in ce mai inalte la job sau in grupul de cunostinte. Il inveti sa aiba incredere in el ca sa construiasca un ego mai puternic si mai greu de dat la o parte, in loc sa se iubeasca si accepte asa cum e el. Cu siguranta acel ego o sa iti tina de cald. Si cand vei ajunge sa te sperie violenta lui verbala, cand te vei simti singura in doi si te vei intreba de ce, nu mai da toata vina pe el. E ceva ce ati muncit in doi sa construiti. Cu mare grija chiar.

/
Putem insa invata iubirea in afara rolurilor pe care le jucam. Eu il pot iubi necautand in el implinirea unei stabilitati sau pentru a-mi astupa frica de a ramane singura, neiubita si nemaritata. Il pot iubi necautand sa ma simt speciala alaturi de el. SUNT deja. Si el ma poate iubi pentru ca sunt eu – femeia, nu un rol de femeie pe care il tot creionez de 30 de ani. Ma va iubi nu pentru ca se simte barbat alaturi de mine, pentru ca l-am facut barbat. Ma va iubi pentru ca e un barbat care in sfastit vede femeia din mine. Ne vom iubi in afara filtrelor.  Si dragostea va curge liber, natural si firesc. Cum ar putea curge altfel daca nu stau zeci de bolovani sa o opreasca? Liber, nu?

Impreuna putem face multe.  Ne vom putea iubi sincer. Cu toate ca multi credem ca ne iubim sincer, oare ne iubim atata de sincer? Ne putem iubi sincer cand nu ma iubesc nici macar pe mine? Ne putem iubi sincer cand eu nu ma cunosc bine pe mine? Da, e si iubire acolo, e ca razele unui soare care razbate padurea si ajunge in luminis. Si cu toate ca ador padurea, de data asta o sa zic sa taiem padurea! Tai-o si lasa sa se vada tot. Sa iasa tot. Sa simti tot. Din ambele parti. Ce ramane?

Autenticitate. Intimitate. Deschidere. Un nou drum in doi.

large - Copy
Cum poti gasi intimitatea cu cel de langa tine?

  • In primul rand gasind intimitatea cu tine insati.

Cand nu o sa te mai plictisesti sa petreci 3 zile singura fara activititati, prieteni si seriale, esti pregatita sa petreci 3 zile doar tu cu iubitul tau fara sa te plictisesti de prea multa tacere si lipsa de activitati. Cum vreti sa va cunoasteti cu adevarat cand nici macar nu va dati timp pentru asta? Daca chiar crezi ca o sa il cunosti mai bine dezbatand problemele universului, si crezand ca relaxarea in doi dupa o zi de job se face cu un film bun in fata, te invit sa te mai gandesti.

  • In al doilea rand lasa la o parte tot ce credeai despre cupluri si ce inseamna un cuplu reusit.

Lasa internetul plin de voci care iti soptesc cele 10 semne ca te iubeste sau nu, ca daca nu te-a cerut in primii doi ani de relatie, nu te va cere din inima ci din obisninta, ca daca nu iti pastrezi misterul se va plictisi de tine.

Lasa cum ai vazut la mama ta ca se tine o casnicie fericita, lasa psihologul si sterge cu buretele.

Lasa si fricile, neincrederea in viitor sau nevoia de a te incapatana si a fi cea care castiga.

Cum  ziceam, asta e un drum spre nuditate. De asta nu se face sexul imbracat. Pentru ca intimitatea are nevoie de goliciune. Pe toate nivelele. Fii cea care esti, iubeste-te nu din minte ci din suflet si iubeste relatia care o ai fara sa cauti sa fie relatia cea mai cea. Bucura-te de relatia care o ai fara frica, fara intrebarea daca faci ce trebuie sau nu. Fara minte, din simtire.

Nu s-a inventat inca mintea care iubeste, ci doar inima. Logica si a face ce trebuie te va duce doar catre o viata de succes, dar nu o viata fericita. Doua drumuri cat se poate de diferite Tu decizi ce alegi.

  • Comunicarea e o alta cale spre intimitate.

bird internetComunicarea intima insa nu inseamna sa ne dam raportul zi de zi despre ce am facut, cine cu ce m-a  iritat sau ce sa gatim pentru cina. Nu inseamna sa ne comentam prietenii, colegii si familia la infinit.

Comunicarea de care vorbesc inseamna sa ne dam raportul asupra trairilor interioare si nu exterioare. Si inseamna sa ne privim in ochi. Nu: tu intorci friptura in tigaie si el butoneaza mail-ul in timp ce vorbiti. Dar oare cati mai avem o viata interioara bogata? Oare mai e loc de trairi interioare intre atatea probleme, frustari, targateuri, idealuri si planuri peste planuri pentru a ne perfectiona viata?

Daca nu sunteti obisnuiti sa comunicati despre ceea ce simtiti, incepeti cu un mic exercitiu. Alegeti in primul rand un moment prielnic, in care amandoi simtiti ca vreti sa vorbiti, ca nu sunteti pe fuga sau cu gandul in alta parte.  Raspundeti separat la intrebarile de mai jos. Si chiar puteti adauga orice altceva simtiti ca vreti sa adaugati. Scopul exercitiului nu este sa va adunati plangerile impotriva partenerului, ci sa vorbiti despre VOI insiva. Nu despre celalalt. Dupa care, cititi-va unul altuia pe rand raspunsurile. Aici intervine partea cea mai grea. Mintea va veni sa judece, sa va gaseasca scuze la orice va deranjeaza. Nu o lasati. Incercati doar sa ascultati. Cu sufletul, nu cu mintea. Nu intrerupeti, nu va uitati urat, nu judecati. La sfarsit, lasati totul sa se aseze. Nu e nevoie sa intrati in dezbateri. Vor fi inutile si fara rezultat. Ati facut asta atata timp. Acum ati ales un alt drum, nu?

tumblr_m4eum7WtLa1qdloino1_500_large1. Judecata de sine. Ce cred eu despre mine

2. In ce masura am curajul sa ma exprim in fata partenerului (cat de sincer sunt). Cat simt ca ma pot deschide.

3. Care sunt emotiile, formele fricii care stapanesc in mare parte cuplul. De ce ma tem? (legat de cuplu)

4. Cum ma simt in aceasta relatie (inclusiv sexual).

5. Cata bucurie exista in aceasta relatie? Cata bucurie, si cat e restul?

  • Meditatia.

Nu as putea sa nu o trec pe lista. Iar celor care li se pare meditatia o activitate dubioasa sau complicata, o sa le amintesc ca sigur au practicat-o dar nu si-au dat seama. Cu siguranta, intr-un moment al vietii tale ai fost absorbita de atata frumusete in jurul tau incat mintea s-a oprit si ai simtit ca te bucuri de ceea ce te inconjoara. Dar  chiar daca te bucurai de ceva exterior tie, ai simtit ca bucuria vine din tine si ca intr-un mod ciudat nu te bucuri de copacul inflorit care il vezi, te bucuri de tine, cu tine. Te-ai simtit frumoasa si libera. Daca din intamplare cel iubit era langa tine, cu siguranta ai simtit ca nu mai conteaza zecile de defecte si neintelegeri care le are si l-ai privit cu intelegere si iubire. O iubire care nu cere nimic inapoi. O iubire care dizolva.

  • Renuntarea la dependente.

Ca sa putem insa renunta la dependente trebuie sa le si identificam. Pentru majoritatea dintre noi e un exercitiu dificil de sinceritate iar pentru altii complacerea in  moleseala dependentelor e atat de placuta incat nu ar renunta de buna voie niciodata.

In general, macar o jumatate a unui cuplu creaza o dependenta fata de cealalata jumatate. Celalalt devine protectorul la pieptul caruia fetita din tine se simte protejata, sau mama care are grija de baiatelul din tine si iti spune ce sa faci, iti arata drumul de care ai nevoie. Exista si dependente mai dificile in care devenim dependenti de calaul din celalalt, devenim dependenti de suferinta, ca sa ne intretinem propria victimizare.

De fiecare data cand aluneci in rol, constientizeaza-l si cu timpul vei putea face alegerea daca intri sau nu in el. Daca ramai copilul de la 5 ani sau femeia care esti acum.

Alte metode te voi lasa sa le descoperi singura pentru ca fiecare drum este propriu, personal si unic. Iar creativitatea este fara limite. Tot ceea ce ai nevoie e sa stii ca tu esti stapanul propriei tale experiente si ca nimeni nu poate sti mai bine ca tine ce ai nevoie sau ce te poate face fericit. Nimeni nu iti poate da rezolvarea la problema ta si nimeni nu iti poate schimba viata. Doar TU!

tumblr_lxm8rcBpJI1qc1uwbo1_500_largeDaca ti-a placut, citeste si:

Cearta pentru supa de pui
Cearta pentru supa de pui
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s