De vorba cu mine insami: Lucruri de care trebuie sa stim. Africa, India si Fair Trade

A child packs up cigarettes in a small bidi (cigarette) factory at Haragach in Rangpur district, Bangladesh. PHOTO: Andrew Biraj /Reuters

Un copil care impacheteaza tigari intr-o mica fabrica din Rangpur district, Bangladesh PHOTO: Andrew Biraj /Reuters

Ne uitam la filme cu ororile din Africa si majoritatea ne dorim sa ajungem acolo sa salvam copiii subnutriti, lipsiti de educatie, hrana, copilarie, parinti, atentie si orice comfort. Majoritatea dintre noi nu ajungem insa in Africa sa salvam acei copii si ne consolam cu gandul ca nu putem face asta chiar daca noi am vrea. Ne consolam ca noi avem compasiune fata de oamenii saraci si chinuiti dar puterile si resursele noastre nu sunt indeajuns sa facem ceva. Si renuntam. Cu compasiune.

Nu contest nici pe departe nevoia copiilor din Africa sau din orice alte tari sarace din sud de a primi atentie si ajutor. Nici vorba. Dar fugind ca voluntar in Africa vei reusi sa peticesti niste efecte si sa bifezi o experienta de viata care sa te maturizeze, sensibilizeze sau orice altceva dupa placul sufletului tau. Nu vei reusi sa schimbi sistemul. Toti visam sa il schimbam, dar sa recunoastem ca majoritatea nu putem. Si asta pentru ca privim schimbarea dintr-un unghi dificil. Si pentru ca nu intotdeauna David il invinge pe Goliat. Dar in lipsa  curajului sau oricaror alte resurse, putem incerca sa schimbam putin cate putin mentalitatea noastra. Lumea e o mare roata care se invarte. Chiar daca actiunile mele nu pot schimba lumea, pot face parte din macazul care schimba sensul rotirii.

Sa vorbim de consum. Traim intr-o societate bazata pe consum in care luxul e apreciat ca si dovada a superioritatii in societate. Un salariu mare, haine frumoase, casa, masina mare si cosul de la hypermaket plin de produse sunt inca dovada unui rang si a unei pozitii. E bine ca ne uitam in India si la a lor diferentiere pe caste ca sa nu observam ca si noi, in tarile noastre civilizate construim aceleasi caste definite de consum, educatie si pareri. Caste construite pe nivelul de IQ.

Revenind insa la consumul care ne defineste, de cate ori cumperi un produs realizand ce se afla in spatele lui? De cate ori intorci spatele dramelor unor oameni care pentru bluza ta de la Zara muncesc 20 de ore pe zi? Care pentru cafeaua ta renunta la copilarie ca sa isi ajute familia indatorata?  Oameni care ajung roboti. Tari aruncate in sclavagism pentru ca am devenit dependenti de masini si benzina. Ti se par exagerari? Nu chiar. Si stii bine. Doar ca preferi sa nu vezi. Sa te gandesti ca asta e viata, ca nu ai ce face, ca nu poti trai acum in saracie, ca nu schimbi nimic renuntand la masina ta sau si mai trist, sa te gandesti ca nu te poti compara cu acei oameni si sa renunti la ambitiile vietii pentru ca asa nu mai evoluezi. Well…evolutia are o definitie diferita pentru fiecare in parte.

Solutia nu e sa renunti la casa care o ai si sa te muti intr-o coliba. Sa traiesti cu rosii si paine. Sau sa nu iti mai cumperi nimic de imbracat. Sa traiesti trist pentru milioanele de oameni care mor in saracie, boala si suferinta. Solutia nu e sa renunti la tine pentru cei din jur. tumblr_m57dexGt7L1rt34fxo1_500_largeDar iti si imi zic:

  • Sa nu mai intorci spatele si afla! Cunoaste! Cunoaste lumea in care traiesti cu adevarat si nu doar ceea ce vrei sa vezi

Afla! Afla cum se fac hainele pe care le porti, orezul thai pe care il cumperi, jucariile fabricate in china ale copilului tau si conservele de ton pe care le arunci in salate.

Blood, Sweat and T-shirts si Blood, Sweat and Luxuries  sunt o serie de documentare de pe BBC Three. Seriile urmaresc experienta a 6 tineri din Anglia cu varste intre 20 si 24 de ani cum calatoresc in tarile de sud sa traiasca si sa munceasca alaturi de oamenii de acolo, facand haine destinate vanzarii in marile magazine de lux, electronice sau alte produse de lux. Nu ma intereseaza povestea celor 6 tineri, cat de mult sufera sau dramele lor. Sincer, nu ma intereseaza decat sa vad ce se intampla acolo, ce inseamna de fapt bluza mea preferata. Cu toate ca majoritatea stim, nu e adevarat. A zica ca stii, ca ai mai vazut ceva pe la televizor sau ti-a mai zis o cunostinta e doar o mica zgarietura pe retina. Si daca te gandesti ca si ai nostri tarani au vieti grele si chinuite te invit sincer sa te informezi.

eGljc3RwMTI=_o_child-laborers-rescued-from-sweatshops-in-new-delhi-Hai sa stim cu adevarat. Hai sa stim ca pe langa munca platita pe foarte putini bani a acelor oameni, ei muncesc in mizerie, miros si lipsa igienii. Sunt oameni care dorm in camera in care muncesc alaturi de masina de cusut. Pentru care munca a devenit casa, pat si familie. Care stau ingramaditi ca sardinele la 35 de grade. Care nu fac altceva decat aceasta munca ca sa isi intretina familiile. Nu stiu de vacante, timp liber sau distractie.  Sunt copii care muncesc pentru ca nu e nimeni altcineva care poate avea grija de fratii si surorile mai mici. Nu stiu de rasfat. Sunt oameni pentru care a cumpara o geanta cu 2000 de euro e probabil cel mai absurd si de neinteles lucru din lume.

children working in china

  • Africa in zilele noastre.

Zilele trecute am citit un articol despre povestea unui tanar din Liberia.  Il cheama Nyanthen -Charles si locuieste chiar la noi, in Cluj. Cand avea 8 ani, in Liberia a pornit razboiul si l-a catapultat din situatia de copil in cea de sclav a unui destin crud. A devenit refugiat în Sierra Leone. A scăpat de sub bombardamente, de atacuri ale rebelilor, s-a ascuns pe câmpuri, şi-a pierdut o vreme auzul la o ureche din cauza unei explozii, a băut apă din ocean pe vasul cu care fugeau, a cerşit bani, mâncare, la fel ca şi alţi copii ai războiului. A fost transformat in soldat. Ca in toate “povestile” despre soldatii copii din Africa. Dar ce e mai dur abia incepuse.

“Aveam 15 ani. La trei luni după ce am ajuns la orfelinat, au venit rebelii peste noi. Ce am văzut atunci nu pot uita niciodată… Stăteau la mese şi mâncau bucăţi de om, părţi din trupuri de oameni… Un general m-a oprit şi mi-a dat să beau suc, dar… nu era suc, era sânge. Mi-a spus să nu îl scuip, că mă omoară. Ştii, în războiul acela, dacă erai împuşcat, era bine, erai fericit. Dar te tăiau de viu, tăiau părţi din tine şi te lăsau să te chinui. Scoteau intestinele unor oameni în faţa noastră. Aşa că, dacă ţi se spunea să bei, era ca o favoare! Am băut. Ştiu că nu era normal, dar nu am vomat. Tot atunci, am văzut o femeie gravidă, în luna a opta, poate, pe care o ţineau rebelii şi îi spuneau că vor să ştie dacă are băiat sau fată. Ea a încercat să scape, au pus-o la pământ, au tăiat-o, i-au tăiat burta şi au scos copilul din ea, iar unul dintre soldaţi a cerut să îl mănânce. Asta era faţa reală a războiului, brutalitatea soldaţilor. După ce am văzut asta, nu mi-am mai dorit să fiu soldat”.

Amintirea lui cea mai grea care îi stă pe suflet din perioada lui ca soldat este că a fost nevoit să îşi ucidă prietenul din copilărie.

E un adult de varsta noastra, ca mine, ca tine. Nu s-a intamplat acum 60 de ani. S-a intamplat in timp ce noi ne defineam vise legate de cariere marete si povesti perfecte de dragoste. Traieste chiar la cateva sute de km de tine. Si are o “poveste” care merita ascultata.

Totusi e un caz fericit care reuseste sa iasa din infernul din Africa. Sunt foarte multi care nu. Mai mult despre povestea lui Nyanthen aici.

Filme despre Africa:

– > Hotel Rwanda, un film foarte bun si foarte dur in acelasi timp.

Alte filme si documentare despre genocidul din Rwanda aici.

– > Beyond Gates

– > Machine Gun Preacher , dupa un caz real si care mi-a placut in mod deosebit pentru ca arata cum brutalitatea si ura te poate cuprinde odata ajuns in “jungla”.

  • Sa iti analizezi nevoia de consum!

Oamenii din tarile sarace din sud alcatuiesc o lume intretinuta de marile companii de produse alimentare, electronice sau haine. O lume intretinuta de nevoia noastra de mai mult si mai mult. Nu vreau sa scriu despre cat de groaznice sunt aceste companii sau ce jocuri politice se afla in spatele lor. Pentru ca ele au ales o strategie bazata pe maxim de profit. E business-ul lor si traim intr-o lume libera in care chiar si cruzimea, egoismul sau nepasarea trebuie acceptate. Nu trebuie sa aruncam cu piatra in alegerile altora. Dar hai sa ne gandim la alegerile noastre. Macar a celor care putem.

Toti avem nevoi, dorinte, placeri si nu cred ca e nevoie sa renuntam la noi si sa ne sacrificam vietile in spiritul celor neajutorati si nenorocosi ca noi.

Dar pe de alta parte cred ca noi cumparam prea mult fata de ce avem nevoie si aruncam prea des la gunoi.

A cumpara a devenit o placere, o satisfactie a vietii noastre. Nu ne multumeste simplitatea, putinul, ba chiar ne simtim saraci si inferiori daca alegem calea asta. Simtim ca nu am evoluat. Simtim ca nu ne bucuram de viata daca nu ne satisfacem orice capriciu. Am ajuns sa cumparam pentru a cauta o fericire care se afla doar in noi si o cautam compulsiv in exterior.

sainsbos_1246047cPutem insa alege sa cumparam mai putin decat credem ca avem nevoie. Ne putem schimba mentalitatea de la o societate bazata pe consum la o societate careia ii pasa. Putem fi exemple pentru altii si chiar putem aduce la moda ideea de a iesi din consum. Putem sprijini business-urile locale, cu produse locale in loc sa cumparam tot din carrefour. Daca au ajuns bicicletele la moda in Bucuresti, cred ca se mai pot aduce cu succes si alte trend-uri. Nu conteaza ca e un trend, conteaza ca exista. Schimbarea mentalitatii s-ar putea sa fie adevarata arma de care avem nevoie, atat noi cat si cei din Africa. Daca din ce in ce mai putini am cumpara diamante, oare ar mai fi nevoie de scalavagismul pentru obtinerea lor? Te gandesti ca un diamant nu conteaza? Conteaza orice! Asteptand sa vezi tinerii din Africa lucrand in conditii de 5 stele pentru obtinerea diamantului tau nu o sa se intample. Nu astepta de la ceilalti si rupe cordonul. Just don’t buy it if it doesn’t mean so much for you!

Sunt convinsa ca nu sunt multi gata sa isi schimbe mentalitatea sau sa creada ca schimbarea mentalitatii poate avea vreun rezultat. Sunt convinsa ca sunt multi care nu pot sa dea mai multi bani pe produse locale sau bio in loc sa le sprijine pe cele made in china. Dar eu vreau sa pot. Si trebuie sa mai fie si altii ca mine. Nu trebuie sa schimb lumea azi sau intr-un an. Dar pot sa imi traiesc viata in pasare si responsabilitate.

  • O solutie. Fair Trade. Ce este?

Fair tradeFair Trade a devenit motivul pentru care imi beau cafeaua de la Stabucks 🙂

Lasand gluma la o parte, Fair Trade “este un parteneriat comercial bazat pe dialog, transparenta si respect, a carui scop este cresterea echitatii in comertul international. Contribuie la o dezvoltare durabila  oferind conditii comerciale mai bune si asigurand drepturile producatorilor si muncitorilor marginalizati, in special in tarile din Sud”. (conform FINE: Fairtrade Labelling Organizations International, International Fair Trade Association, Network of European Worldshops, European Fair Trade Association)

Pe scurt, Fair Trade este o organizatie care certifica companii dispuse sa aplice legile Fair Trade. Astfe, eu cumpar cafea de la o marca certificata Fair Trade mai scump decat una necertificata dar ma asigur ca omul care a lucrat pentru cafeaua care o beau nu a fost tratat ca un sclav pentru ca eu sa beau acea cafea. De fapt, cei de la Fair Trade se asigura. Eu zic ca merita diferenta de pret.

Miscarea Fair Trade are o istorie de aproximativ 60 de ani. Scopul a fost reducerea saraciei in tarile Sudului – Africa, Asia si America Latina – prin stabilirea unor relatii directe si de lunga durata cu producatori dezavantajati si facilitarea accesului acestora la o piata dezvoltata. Cu timpul comertul echitabil a devenit o miscare internationala cu milioane de sustinatori in toata lumea.

In tari ca Suedia si Anglia produsele fair trade se gasesc mult mai des decat la noi in tara. Gasiti aici mai multe informatii despre Fair Trade in romania si de unde puteti sa cumparati produse certificate Fair Trade.

Dar daca nu cerem, cu siguranta nu vom primi. Daca nu stim, nu cerem.

world-fair-trade-day-logoChiar daca nu mergi in Africa sa ai grija de copii si bolnavi, poti face ceva si din micul tau oras, din mica ta lume pufoasa. Nu pare dreapta viata si dupa ce vezi cateva filme despre Africa sau cum muncesc cei din India pare greu sa te mai bucuri de luxul tau cand in acelasi timp un copil isi vede parintii omorati in fata lui. Nu prea mai pare ok sa imi cumpar haine oricat si oricand cand stiu ca cea care imi face rochia cumparata e o fata de varsta mea care nu isi permite sa iasa in oras sa se bucure macar de banii castigati de pe acea rochita.

Dar aleg sa imi pese. Cand pot, cum pot.

Aleg sa nu mai alerg dupa tot luxul din lume, si sa ma intreb daca chiar am nevoie de tot ceea ce am visat intodeauna ca vreau.

Aleg sa nu mai imi umplu cosul de la magazin cu toate nebuniile nou aparute si cele mai sofisticate produse.

Aleg sa nu mai cumpar haine oricat oricand doar ca sa ma simt mai frumoasa si sa ma bucur de ceva nou.

Aleg ca luxul si “multul” pentru mine nu inseamna fericire.

Sper sa aleg sa cumpar cat mai multe produse locale in detrimentul celor made in China si India. Sau sa cumpar bio daca sunt fabricate in Europa. Sau daca voi gasi Fair Trade.

Aleg sa nu mai intorc spatele si sa cred ca nu am ce face.

Aleg sa privesc.

farmer-cocoaS-ar putea sa iti placa si:

Viata mea este despre mine, nu despre ceilalti

Viata mea este despre mine, nu despre ceilalti

Adevarul gol golut

Adevarul gol golut

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s