De vorba cu mine insami: Cearta pentru supa de pui

f5be2bebd7d3adc644fe770b9d83a960Cati dintre noi nu ne-am certat, amenintat cu despartirea, divortul si orice am putut pentru unele dintre cele mai stupide motive din lume? Pe moment ni se pareau niste motive dramatice, de viata si moarte, cu toate ca din afara pareau complet absurde. Pentru ca ai lasat farfuriile nespalate, ai uitat sa duci gunoiul sau te-ai uitat intr-un fel ciudat, te-ai rastit, ai reprosat, ai zis cuvantul nepotrivit la momentul nepotrivit sau nu ai facut o supa de pui. Cate dintre aceste mici pretexte nu s-au transformat in certuri dureroase si sufocante, de cele mai multe ori terminate cu plansete si amenintari?

Citeam zilele trecute intr-o carte despre cearta dintre un EL si o EA. Se iubesc si au o relatie stabila. Sunt casatoriti chiar de cativa ani si trecuti deja printr-o alta casnicie. El calatoreste des. Si ii place ca atunci cand ajunge acasa sa gaseasca bucataria curata. E un lucru la care tine cu ardoare iar EA incearca sa i-l ofere in semn de iubire si apreciere. Poate un moft, poate nu, dar pentru EL e acea mica ciudatenie pe care EA o priveste cu amuzament. De obicei mai uita cate una, alta, dar viata lor continua armonios. Intr-o seara, revenind acasa, totul arata perfect. Impecabil, nu lipsesc nici chiar acele  detalii pe care EA le uita de obicei. Se indreapta catre frigider, deschide usa si o tranteste la loc rastindu-se: “Nu e supa de pui!“. La auzul acestei reclamatii, EA izbucneste, si totul  degenereaza intr-o cearta de proportii in care se arunca multe cuvinte, reprosuri, amenintari cu divortul si in cele din urma EA pleaca trantind usa in urma. Simtea ca i-a ajuns pana in gat. Era gata sa arunce o casnicie durabila pentru cerinta mai mult sau mai putin ciudata de a avea o bucatarie curata.

fdef33e1a3df9a04be2d8e2bd4ec8b0dPrivind la rece, ai putea gandi:

  • ea a fost atat de draguta atata timp incercand sa ii implineasca o cerinta stupida si el ii raspunde atat de urat neapreciind-o
  • poate a avut o zi proasta si nu trebuie sa pornesti o cearta pentru cateva cuvinte aruncate pe un ton mai argatos

Nici una dintre cele doua nu e de fapt ce s-a intamplat. Ce s-a intamplat e intalnirea a doua dureri vechi si ascunse ale celor doi, dureri care nu au nici o legatura cu supa de pui. Nu sunt dureri adunate in timpul relatiei. Nu sunt ale lor ca si cuplu cum ai putea gandi. Sunt dureri individuale.  Dureri mai vechi. De cand erau copiii, poate chiar bebelusi. Si poate chiar mai vechi, dar imbracate in hainele unor roluri pe care alegem sa le jucam de cand suntem mici.

EL traise intr-o familie cu femei preocupate de treburile gospodaresti. Cand venea de la scoala, totul era luna si il asteptau ca si recompense diverse gustari si haine curate. La o varsta prea mica sa analizeze formele de iubire, EL s-a simtit iubit si apreciat intr-o bucatarie curata unde il asteapta masa calda. Iubirea era exprimata prin treburile casnice. Un tipar care i-a ramas familiar si care si la 40 de ani ii poate aduce satisfactie. Si asa ii cerea si ei sa ii dea afectiunea de care avea nevoie prin mai mult sau mai putin aceleasi actiuni. Doar ca in momentul in care a primit exact ce isi dorea – acea bucatarie perfect curata, a simtit ca nu asta isi dorea, ca nu asta era raspunsul. A simtit un gol si ca nu stie cu ce sa il umple. A crezut ca supa de pui e raspunsul. Dar mai mult decat atat, supa de pui a fost doar un trigger pentru copilul din el care isi dorise afectiune, vorbe calde si  imbratisari in locul hainelor curate si a gustarilor de dupa masa.

In familia EI, conflictele duceau la ultimatumuri. Avusese un tata puternic, un pic dictatorial pentru care lucrurile trebuiau facute asa cum zicea el. Un tata care stie ce are familia nevoie si care considera ca o educatie sanatoasa are la baza reguli si docilitate. Pentru EA, supunerea era singura solutie. Orice rebeliune insemna pierderea atentiei si gratiei tatalui. Ca adulti, nu suferim daca pentru o ora am pierdut atentia celui drag. Chiar daca si pentru o ora, cei mici simt la intensitate maxima pierderea iubirii parintilor. Pastrand bucataria curata pentru EL, isi retraia un moment familiar din copilarie, acela de a face pe plac tatalui. In seara supei de pui, infruntandu-l pe EL, a simtit ca va pierde iubirea lui. A amenintat cu divortul pentru ca nu vedea o alta solutie. Nu putea sa vada ca o cearta puternica nu e egala cu o despartire. Ca in ciuda rabufnirii si a cuvintelor urate, EL nu o va parasi.

Poate pare un exemplu tras de coada si fara sens. Dar are chiar foarte mult sens. Pentru ca daca iti dai dreptul sa te uiti in adancul tau si sa intorci reflectorul de pe vinovatia si nesimtirea partenerului de viata pe propria problema..devii stapanul propriilor emotii si decizii. Nu mai sunt emotiile care te controleaza si te arunca in amaraciune, dezamagire, durere, neputinta, furie. Chiar daca supararea ramane acolo, are o alta culoare si un alt gust.

De multe ori suntem sclavii copilariei noastre si multe din actiunile parintilor nostri ne influenteaza in feluri pe care e greu sa le recunoastem in noi. Majoritatea nici nu vrem sa acceptam ca am putea fi inca condusi de ce s-a intamplat acum 30 de ani sau ca parintii nostri ne-ar fi putut infleunta in feluri negative. Si nici nu ne influenteaza negativ. Noi alegem lectiile pe care vrem sa le depasim.  De fapt, ce e mai interesant e ca de mici incepem sa construim niste roluri. Unii alegem roluri de victima, altii de dictator. Ne cream lumi de victima sau de dictator si traim in relatii rolul de victima sau de dictator. Sunt doar doua exemple, dar rolurile sunt multe si greu de descoperit. La unii sunt mai dureroase in timp ce altii si le duc ca pe o sarcina demna de carat in spate.

tumblr_lgn2l9mogk1qzmxzao1_500_largeIn cupluri, rolurile se intalnesc cu un scop. Ceva in noi alege partenerul care ne ajuta sa depasim aceste roluri, aceste modele familiale pe care le traim. Vorbim mult despre compatibilitate, relatii gresite, persoane potrivite sau nu. Nu exista! Iti dai singur solutia de a te elibera, ca mai apoi sa te ascunzi in spatele ei. Iti gasesti partenerul care scoate la suprafata nevoia ta de de dependenta tocmai ca sa o vezi si sa o depasesti. Nu ca sa te ascunzi si mai adanc in spatele ei. Ca sa conluzionezi ca esti slab sau prea sensibil.

Ne alegm parteneri care sa ne ajute sa evoluam, sa ne dezvoltam…individual. Certurile majore, atunci cand simti ca o iei razna, ca durerea e mai mare decat ar trebui normal sa fie – sunt dureroasele porti catre a depasi ce ai de depasit. Doar tu stii insa ce e de depasit. Ce e de jelit, de plans sau doar de acceptat. Si asta nu se face pe scaunul de psiholog sau citind confortabil carti de dezvoltare personala. Trebuie sa te macine adanc ceva in tine ca sa poti vedea si sa alegi. Accept sau schimb.

  • Dezvoltarea in cuplu pe baza supei de pui

Cred ferm in dezvolatarea in cuplu ca si fiinta individuala. Cred ferm in fericirea si libertatea unei relatii daca amandoi isi doresc aceeasi dezvoltare. Nu e ceva ce vine pe tava si ascunzand sub pres cearta pentru o supa de pui. Nu reusim decat sa ne afundam mai adanc in rolurile pe care le purtam cu noi. Sunt dureroase certurile dar sunt complet inutile daca nu poti vedea inauntrul tau ce geme, ce durere s-a trezit in tine, ce nevoie neascultata ai.

71e8d591a33c10e78af1d382c28bcbc5Convingerea ca simtirea unui adult poate sa fie provocata de un alt adult e o mare eroare si una dintre cele mai mari descoperiri ale mele. Nu inseamna ca nu ma supar pe partenerul meu si nu imi vine cateodata sa ii arunc toate oalele in cap. Dar am invatat ca nu eu sunt victima. Si nici el. Ideea ca partenerul meu ar putea sa imi distruga ziua, sa ma supere, sa ma faca sa sufar e eronata. O astfel de gandire nu duce decat la conflicte fara sens si rezolvare. Poti sa fii suparat intr-o cearta, poti sa sa suferi, dar nu te lasa cuprins de gandul ca e “vina lui/ ei”. Nu e! Celalalt e doar un trigger a ceva ce s-a trezit in tine. Doare cand se trezeste dar important e sa nu il ascunzi sub covor. Important e sa fii foarte atent la ce simti si ce te supara cu adevarat. Sunt sigura ca nu te supara cu adevarat ca el e un porc, ca nu e atent cu tine, insensibil sau egoist. Cearta pentru supa de pui e gresita atata timp cat nu are ca rezultat dezvoltarea voastra ca fiinte individuale. Atentie: nu dezvoltarea ca si cuplu! Asta e un efect binevenit. Un cuplu e cu atat mai armonios si autentic cu cat cele doua parti ale lui sunt mai armonioase si autentice. Si cu atat mai dezarmonios cu cat cele doua parti sunt mai inecate si se zbat sa iasa dintr-o apa pe care nu o vad. Cu siguranta, poti alege intotdeuna calea sigura si confortabila: aceea de a-ti cladi o lume aparent perfecta, in care nu te doare nimic. Dar nu vei reusi sa te gasesti in ea. Nu te vei vedea cu adevarat si nu vei putea gasi autenticitatea – in tine si relatia ta.

O data ce ai identificat o durere veche, impartaseste-o cu partenerul tau. Exprima tot ce simti. Nu inseamna ca renunti la intimitatea ta, ci ca ajuti la contruirea unui nivel de apropiere. Si culmea, construiesti un nivel de apropiere chiar cu tine insuti.

  • Capcana

Cand oamenii zic ca vor sa lucreze la relatia lor, de obicei vor sa spuna ca se simt rau si ca vor ca partenerul sa se schimbe ca ei sa simta mai bine. Asta pentru ca evident noi stim cel mai bine ce e bine pentru celalalt si relatia noastra. Pentru ca noi cautam solutia in exterior. Intotdeauna solutia e ca el/ ea sa schimbe ceva, sau sa se ajunga la un compromis.Compromisul e cateodata o solutie jalnica la supa de pui. Scopul lui e sa puna capat conflictului, bagandu-l sub pres, si nu de a-l rezolva. Pe deasupra nu face niciuna dintre parti fericita si multumita. Dar traim in secolul compromisului. Cred ca compromisul poate sa ajute pentru micile neintelegeri sau dorinte. Dar nu o sa rezolve supa de pui. O s-o raceasca foarte rau. Iar supa era fierbinte cu un scop. Pacat sa o arunci la gunoi.

Tot ceea ce trebuie sa faci e sa lucrezi asupra ta, nu asupra celuilalt. Cu siguranta e foarte placut daca si celalalt te acompaniaza si totul devine un drum in doi. Atentie cand avem tendinta sa cerem ceva de la celalalt in loc de a cere catre noi insine. Cand dam ultimatumuri. Ultimatumurile devin pentru noi si  pierdem sa aflam ceea ce sta bine ascuns sub masti pictate in ani buni.

  • Care sunt supele de pui?

Cand nevoia ta pare ca trebuie indeplinita no matter what.

Cand intensitatea e disproportionata fata de circumstante. De multe ori iti dai seama dupa de asta.

Simti ca nevoia nu poate fi indeplinita de partener, oricate eforturi ar face tot nu vei fi multumit.

Cand iti pierzi flexibilitatea si deschiderea. Totul trebuie facut your way, or no way.

Intensitatea trairilor te indeamna la actiuni, fapte sau vorbe pe care le regreti mai tarziu.

Recunosti ce se intampla ca s-a mai intamplat si in alte relatii. Identifici un tipar. Repetitivitatea. La multi cheia e aici.

La cat mai putine…sau multe 😛 supe de pui fierbinti! Pofta buna!

584b0ecb5b634138f0a213bb0cecd6c6Unde gasesti mai multe idei: Iubirea la timpul prezent, Morrie şi Arleah Shechtman

S-ar putea sa iti placa si:

Viata mea este despre mine, nu despre ceilalti

Viata mea este despre mine, nu despre ceilalti

Cand traim in doi

Cand traim in doi

Sunt copilul parintilor mei

Sunt copilul parintilor mei

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s