De vorba cu mine insami: Adevarul gol golut

Ura
“Vreau sa ma descopar pe mine” Cred ca este una dintre cela mai dese dorinte a societatii in care traim.
Nu e adevarat!
Vrem sa descoperim ca suntem de fapt minunati, frumosi, extraordinari. Ce vrem e sa ne loveasca trenul peste noapte si sa ne trezim dimineata cu gandul ca suntem extraordinari. Ca suntem perfecti. Ca nu ne lipseste nimic.
Cu totii vrem sa descoperim doar anumite parti din noi. Acelea luminoase. Si evitam sa ne uitam la cele “urate”. Pentru ca am invatat sa separam bunul de rau.
  •  Ce e bine? Compasiunea, Generozitatea, Intelegerea, Toleranta, Armonia, Increderea, Pacea, Sa avem grija de cei din jur, Sa ii ajutam pe cei din jur, familia, Sa ne sacrificam pentru diverse si mai ales IUBIREA.
  • Ce e rau? Rautatea, Meschinaria, Invidia, Egiosmul, Falsitatea, Minciuna, Aroganta, URA, URA, URA

Anulam ce e rau si imbratisam numai binele. Pentru ca numai printesa buna ramane cu printul cel frumos, pentru ca ingerii sunt albi si nu negri, pentru ca numai binele castiga in filme si povesti, pentru ca modestia e apreciata iar aroganta e data la o parte,  pentru ca asa e bine, pentru ca, pentru ca…

Amazing things will happen
Nu poti descoperi doar jumatate din tine. Ori iei totul, ori nimic. Asa cum nu poti lua jumatate de sot, de mama, de job. Nu poti ajunge la bine ocolind raul. Si aici apare marea problema de sinceritate, pe care majoritatea dintre noi o impartasim.
E amuzant cand din “modestia” noastra ne vedem partile proaste. Defectul meu e:
  • “Nu am incredere in mine”
  • “Sunt prea bun cu cei din jur si ei ma folosesc usor”
  • “Nu ma iubesc”
  • “Ma dedic prea mult celor din jur”
  • “Sunt perfectionist”
  • “Muncesc prea mult pentru ca trebuie sa fac lucrurile bine”
  • “Am avut o viata/ famile grea”
  • “Sunt asa din cauza celor din jur”
  • “Sunt prea sensibil”..sunt sunt..numai ce e la suprafata.

Die

Cat de des mergem mai adanc, departe de aceste “defecte” frumoase, de victima mai degraba decat de calau? Cat de des recunoastem in noi ura, invidia, egoismul, nevoia de razbunare, de a pedepsi, de a arata cine e cel destept, cel superior, cel ce castiga, nu cel ce e invins? De multe ori le zicem celor din jur “Ma bucur pentru tine”. Si cat de des in interior nu zicem “De fapt nu ma bucur pentru ca ceea ce tu ai sau ai castigat imi aduce aminte ca eu nu am acel ceva”. Nu zic sa mergem la cei din jur si sa le spunem ca nu ne bucuram de succesele lor.:) Scopul e sa fim onesti cu noi insine, nu cu ceilalti. Dar e adevarat ca sa cultivi o relatie “reala” e din ce e in ce mai greu in timpurile noastre. E ca un paradox. Vorbim atat de mult de lucruri frumoase, bunatate, pace in lume, ecologie, vegetarianism, salvarea balenelor si iubirea de natura, si cu cat vorbim mai mult, cu atat ne lipseste ceva in interior. Cu atat mai mult ne simtim mai goi, mai plictisiti, obositi, fara scop si directie. Vorbim de sinceritate si despre cat ne-o dorim dar ne inconjuram de prieteni care nu ne zic niciodata nimic rau in fata, care ne “sustin” tot timpul, care ne zic “Asa ti-a facut “x”. Nenorocitu. E un prost, nu mai pierde timpul cu el”.

You're a special kind of idiot
Adevarul gol golut e aici, sub covor. Este in coltul in care nu ne uitam niciodata. Pentru ca nu vrem sa recunoastem ca nu suntem asa de minunati. Alt paradox, nu? Noi chiar zicem ca nu suntem perfecti, ca avem si defecte, ca e normal, dar cand e sa ne vedem adevaratele “defecte” incercam sa fugim, evitam, zicem nu. “Nu, eu nu sunt asa. Eu vreau sa ajut, eu vreau pace in lume!”
Africa
Adevarul gol golut e cand te uiti la tine si vezi lipsa iubirii. Vezi ca faci anumite lucruri ca tu asa crezi ca e frumos si vrei sa fii frumos. Cand simti acel intuneric din interior pe care toti il avem. Cand realizezi ca esti modest ca sa fii iubit si admirat pentru modestia ta. Cand realizezi ca zambesti (stim toti acel zambet frumos, plin de compasiune si modestie) ca sa iti zambeasca si ceilalti la fel. Sa nu fii respins. Cand le zici celoralti “ce frumoasa tunsoare”, “dar ce tare esti”, “ce frumos e ce ti se intampla” pentru ca in mintea ta asa crezi ca se arata iubirea. Ceilalti nu au nevoie sa le zici asta, dar egoul lor cu siguranta are nevoie de putina imbarbatare. Cand realizezi ca incerci sa fii bun pentru ca nimic sa nu se cutremure in interiorul tau. Ca echilibrul e bun, dezechilibrul e rau. Ca sa fii in “armonie”.
Nu cred ca ne nastem in armonie, asa ca singura cale sa ajungi la armonie e sa dai fata cu lipsa ei. Cu dezechilibrul. Si aici iar simt ca gresim cand credem ca perioadele grele din viata noastra ne fac ceea ce suntem azi. Nu stim sa le folosim cu adevarat. Perioadele grele nu iti dau nimic, nici mai multa putere, nici inteligenta, nici prieteni mai mult sau mai putin adevarati. Iti dau niste ochelari sa vezi mai bine ce e in interiorul tau. Si multi refuza acei ochelari.
In loc sa incercam atat de mult sa fim o persoana simpatica, de ce sa nu punem si energie in a intelege ce suntem? Suntem bine si rau. Suntem ura si iubire. Suntem bucurie si frustrare. Suntem generozitate si invidie. E ok. Poate intr-o zi acele lucruri de care fugim atat vor iesi la suprafata si se vor sparge ca niste bule de sapun. Si ne vom da seama ca sunt doar un mare “kkt”. 🙂 Dar asta incepe cu 100 de kilograme de sinceritate. Daca nu, pune la loc masca, imbraca-ti “costumul” si intoarce-te la jobul zilnic unde impresionezi, zambesti frumos, cu drag, vorbesti frumos despre viata, te uiti cu ingrijorare la problemele celor din jur ba chiar incerci sa le rezolvi, arata compasiunea, asculta cu mila plangerile altora, poarta-te cu modestie si umilinta chiar, lauda-i pe cei din jur oricand poti. Si dupa revino acasa si da-i cu cratita in cap iubitului. Innebuneste ca al tau copil iar a facut ce nu trebuia. Vomita supararea, singuratatea, frica, frustrarea, lacrimile..Dar nu uita ca tu traiesti in “pace” si “armonie” …Care esti tu? Care e jobul tau adevarat? Ne rugam pentru iubire si fericire de parca trebuie sa cada din cer direct in capul nostru ca marul lui Newton. De fapt, nu vrem sa miscam un deget pentru a rupe acel mar din copac. De ce? Pentru ca stim ca undeva in adanc e ceva ce nu ne place si de care ne e frica. Pentru ca e mai comod asa cum suntem acum. E mai caldut.

Poate am fi mai liberi daca nu am mai incerca atat sa fim ROZ in loc de…GALBEN.

Anger Management
De la ura la iubire.
Incercam sa ne programam inimile sa simta iubire, sa raspandim compasiune. Sa fim buni, ingaduitori. Pentru ca stim ca asta e “the one”
Pentru ca am auzit ca asta ne duce la fericire. La armonie. Dar simt ca incercam sa sarim niste  pasi. Simt ca avem nevoie de acceptare. Nu incerca sa schimbi ura pentru cineva transformand-o direct in iubire. Incearca intai sa o muti la ACCEPTARE. Incearca sa accepti acea persoana. Lasa iubirea pentru mai tarziu. Lasa iubirea sa vina cand vrea ea. Sau daca vrea sa vina. Asta e liberatatea. Nu mai incerca sa iei o directie pe care nici o celula a corpului tau nu o vrea. Stai la mijloc. Si simte ce bine e. Fara stresul ca simti ca e ceva ce nu iti place si nu ar trebui, fara stresul ca nu simti ce crezi ca ar trebui sa simti. Si respira… 🙂
Acceptare
Advertisements

One thought on “De vorba cu mine insami: Adevarul gol golut

  1. Pingback: De vorba cu mine insami: Cand traim in doi | melangemix

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s